Pe urmele mastodonţilor: Crasna, Săcelu, Scoarţa, locuri unde „cresc” fosile

Loading

Trei localităţi din Gorj sunt adevărate „grădini de fosile”, vechi de 7 milioane de ani, care pot fi admirate fără nici o greutate, pentru că apar în diverse locuri: pe malul Blahniţei la Crasna şi Săcelu şi în Valea Ibanului, la  Scoarţa. Dacă fosilele mari, pietrificate, sunt luate de localnici, în speranţa că vor face bani din ele, scoicile şi melcii ajunse în stadiu de fosilă sunt mai puţin tentante, aşa că pot fi găsite la orice pas.

mastodont-schelet
Fosile de mastodonţi, moluşte şi alte animale din Neozoic, pe meleagurile Gorjului

Geologii numesc aflorimente aceste rupturi de sol care scot la suprafaţă trecutul Terrei. E de-a dreptul impresionant cum, într-o ruptură din malul drept al Blahniţei, la Podul Crasnei, cum i se spune acelui punct, stau suprapuse straturi alternative de argilă,colorate diferit, pe care le poţi desprinde unul de altul ca pe nişte pagini de carte, gresii microconglomeratice, specifice Eocenului de Săcelu şi straturi groase de nisip, în care se găsesc  fosile de gasteropode (melci) şi de lamelibranhiate (scoici). Deşi acestea seamănă cu cele din zilele de azi, cochiliile se sfarmă cu mare uşurinţă între degete, fiind greu de extras din nisip fără să fie distruse. Geologul Felicia Bantea, muzeograf în cadrul Muzeului Judeţean Gorj, care ne-a însoţit în expediţia noastră de documentare, ne-a asigurat că am strâns în palmă fosile vechi de 7 milioane de ani, pentru că aceasta e vârsta Eocenului, epocă geologică din prima parte a perioadei Neogene,  ce aparţine Erei Neozoice. Neogenul a fost o perioadă cu mari evenimente geologice şi biologice, timp în care s-a încheiat ciclul orogenezei alpine, despre care am învăţat cu toţii la geografie şi au avut loc intense activităţi vulcanice. Aceste evenimente au dus la actuala configuraţie geografică aTerrei. Tot în Neogen, în ţara noastră apare schiţată morfologia Carpaţilor, în restul ţării fiind mări puţin adânci care, ulterior, au fost drenate spre zonele de scufundare: Marea Caspică, Marea Neagră, Marea Egee. Bazinele de sedimentare marină de pe teritoriul României au avut un efect deosebit în formarea zăcămintelor de cărbună, petrol şi gaze, sare, argile şi alte substanţe minerale. Dar, să ne întoarcem în Gorjul nostru şi în zilele noastre, chiar dacă straturile geologice din malul Blahniţei ne-au dus cu gândul cu milioane de ani în urmă.

Oase pietrificatefosile-muzeu
Am ajuns, pentru prima oară, să văd această zonă fosiliferă din malul Blahniţei, cu câţiva ani în urmă, când un localnic a venit la noi la redacţie să ne arate două oase de mamifer pietrificate şi ne-a adus aici, să vedem unde le-a găsit. Omul ne-a spus că le-a descoperit în stratul de nisip amestecat cu fosile de scoici şi melci, deci, fără a avea pretenţia că am făcut o determinare ştiinţifică a vârstei acestora, putem presupune că au ajuns acolo în Eocen, deci cu 7 milioane de ani în urmă. Punctul fosilifer e foarte puţin cunoscut, pentru că, deşi se află  la câţiva  metri de drumul ce vine de la Bumbeşti Jiu la Crasna, el stă ascuns undeva la peste 10 metri deasupra Blahniţei, pe unde curgea aceasta cu mult timp în urmă, fiind ascuns de coroanele arborilor din zonă şi de vegetaţia bogată ce acoperă malurile apei. Aşa se face că, mergând spre locul ştiut ca fiind leagăn de fosile, în lupta cu lăstărişul  care a năpădit locul, am avut  senzaţia întoarcerii în timp, ca în filmul Jurasic Park, doar că ne luptam doar cu nişte lăstari de mur, iar de atacat nu ne puteau ataca mamifere gigant ci, în cel mai rău caz, şerpii. Profesorul de geografie pensionar Vasile Popescu, un pasionat al geologiei, ne-a însoţit la faţa locului, alături de geologul Felicia Bantea şi ne-a asigurat că aici a venit să fac ă cercetări şi marele geolog Gheorghe Murgoci, cu ani în urmă. Acesta din urmă a descris în felul următor vechiul mal al Blahniţei, ce povesteşte mut istoria Pământului: la bază sunt roci sarmaţiene şi totoniene, peste care s-au ridicat stâncile eocne. Tot plecând de la bază numărăm straturile, de o mare diversitate în ceea ce priveşte coloritul şi consistenţa. La bază stă stratul de conglomerate limentale, urmează gresii, argilă cărbunoasă lenticulară şi nisipurile grosiere în straturi mari, în care pot fi văzute moluştele fosilizate.

Pe Blahniţa-n jos
Se ştie cu certitudine că malurile Blahniţei sunt pline de fosile, nu numai de moluşte, ci şi de mamifere. De altfel, profesorul Vasile Popescu îşi făcuse un obicei, pe vremea când preda la clasă, să facă expediţii cu copiii. Şi la ora actuală, deşi au trecut 30 de ani de când a predat ştafeta colegilor mai tineri, Şcoala Generală Săcelu păstrează la loc de cinste vitrinele în care au fost expuse fragmente de rocă cu urme  şi chiar bucăţi de fosile de moluşte. Profesorul regretă, însă, că piesele mari de schelet pietrificate, ce erau expuse în muzeul amenajat în casa Moangă, ce de află lângă şcoală, nu se mai ştie unde sunt, după cum ne-a declarat primarul comunei, Ion Voica: „Am găsit cu copiii de mai multe ori oase pietrificate. O dată am găsit chiar un schelet întreg de animal preistoric. Din păcate, nu se mai ştie de ele. Erau la Casa Moangă, dar muzeul a fost desfiinţat demult…” Şi unii localnici din zonă au prin beciuri fosile de mamifere, ba chiar unii le păstrează ca pe Sfintele Moaşte în speranţa că se va găsi cineva interesat să le dea mulţi bani pe ele. Muzeograful şi geologul Felicia Popescu spune, însă, că acestea nu au o valoare materială mare ci doar una ştiinţifică: „Cetăţenii ar trebui să înţeleagă că fosilele pe care le deţin ar căpăta adevărata valoare ştiinţifică dacă le-ar fi determinată vârsta şi ar fi puse în valoare într-un muzeu. Altfel rămân nişte simple oase pietrificate, care nu-i ajută nici pe ei,  ca persoane şi nici omenirea de a reuşi să-şi cunoască mai bine trecutul. Cum, însă, noi, Muzeul Gorjului nu avem fonduri suficiente pentru a achiziţiona piese, acestea riscă să rămână în necunoscut. De asemenea, cetăţenii trebuie să ştie că numărul fosilelor este mare, pe teritoriul ţării noastre, iar cu cât numărul lor creşte, cu atât valoarea lor materială scade.”

Valea Ibanului, rezervaţie fosiliferă
Despre Valea Ibanului am aflat de curând, trecând de la Staţiunea Săcelu spre Târgu Jiu. Am luat-o pe scurtătură, prin Bobu, sat care ţine de comuna Scoarţa şi la o curbă combinată cu pantă am pus o frână de zile mari. Îmi atrăsese atenţia însemnul de monument, pe plăcuţa de culoarea maro, specifică. Am dat înapoi şi am citit cu uimire: „Valea Ibanului, Rezervaţie Fosiliferă”. De altfel, aşa l-am cunoscut şi pe profesorul Popescu, pentru că am aflat că ştie locul şi povestea lui. La profesor acasă am avut surpriza să vedem o altă vitrină frumos aranjată, cu fragmente de minerale, printre care se află şi bucăţi de rocă în care sunt prinse fosile de moluşte. Sunt la fel ca cele de la Crasna, din malul Blahniţei, doar că acestea sunt încastrate în piatră. De la profesor am aflat şi de unde vine numele văii, pentru că IBAN, pentru orice român, înseamnă cont bancar: „Ibanus Maryk a fost un tătar care, după 1241 s-a stabilit, cu oamenii lui, pe un deal aflat între actualul sat Bobu şi comuna Bălăneşti. În timp, s-a format un sat întreg, ce a luat numele Iban, pentru că tătarii s-au împreunat cu românii, formând familii mixte. Acum satul nu mai există, dar numele său a rămas văii de la poalele dealului. Cât despre deal, acesta are un sol albicios, bun pentru vie, iar din loc în loc apar picături albe, fărâmicioase, care nu sunt altceva decât fosile decalcefiate de scoici şi meci. De asemenea, în Rezervaţia Fosiliferă Valea Ibanului, după cum ne-a spus profesorul Vasile Popescu apar acele aflorimente la orice ruptură de mal, în care pot fi găsite bucăţi de rocă „decorate” cu fosile de moluşte. Cum drumul prin vale e lung şi anevoios, inaccesibil maşinilor, iar timpul nostru alocat expediţiei se încheiase, ne-am promis că vom reveni aici înarmaţi cu… o căruţă plină cu fân, ca să nu resimţim prea tare hurducăturile. Deci, mai multe despre Rezervaţia Fosiliferă Valea Ibanului, de la Bobu de Scoarţa, în episodul următor…

2 Comments on “Pe urmele mastodonţilor: Crasna, Săcelu, Scoarţa, locuri unde „cresc” fosile”

  1. ..si la stoina in punctul stoinita a fost gasit un asemenea schelet..el se afla la muzeul de istorie craiova iar cateva oase sunt expuse pe holul gsi stoina..

  2. Detin o fosila de mastodont asemanatoare imaginii de mai sus. Pentru detalii puteti folosii adresa de mail

Comments are closed.