Special

Politică

Istorie

Gorjul

Patrimoniu

Home » Politică » Partide care contează şi prognoza procentelor

Partide care contează şi prognoza procentelor

Submitted by on 6 October 2010articol citit de 1,784 ori | No Comment

Situaţia politică din România e destul de previzibilă, dacă luăm în calcul mişcările de trupe din partide şi intenţiile de vot ale cetăţenilor. Ce e sigur, e faptul că toate partidele încearcă să îşi consolideze situaţia, atât la centru cât şi în teritoriu, pentru că, în 2012, se confruntă din nou cu electoratul.

Eşicherul politic din Parlamentul României în permanentă schimbare

Eşicherul politic din Parlamentul României în permanentă schimbare

PSD, în creştere fluidă
Partidul Social Democrat se află la un maxim de creştere în sondaje de circa 38 şi chiar 40%, inclusiv datorită faptului că este calculat la pachet cu Partidul Conservator, dar, preponderent, datorită efectelor discursurilor populiste agresive pe care le-a iniţiat tandemul Ponta-Năstase. Partidul este, însă, la fel de puţin organizat ca înainte de alegerile generale şi nu a investit, conform informaţiilor noastre, la nivelul reţelelor electorale locale. Astfel, intenţia lor de vot care este astăzi la 38% poate deveni foarte uşor 35% dacă PSD este calculat singur şi poate scădea imediat către 30%, deocarece nu vorbim de o creştere durabilă, ci, mai degrabă, de una fluidă. Faptul că pot atinge 40% din intenţia de vot i-a împins pe PSD-işti la un comportament tacit indezirabil, o parte din liderii săi sau din strategii partidului concentrându-se pe identificarea unei guvernări monocolore de tipul PSD plus partener controlabil. În ciuda colaborării actuale cu Partidul Naţional Liberal şi PC pentru pregătirea unei platforme de guvernare comune, PSD şi mai ales tandemul de mai sus, are calcule separate.
PC nu îşi doreşte să fie un astfel de partener, dar poate fi un partener dezirabi,l dacă va creşte de unul singur până la 4-5% din intenţia de vor, insistând tocmai pe ce nu insistă PSD acum – reţelele electorale.
PDL, organizaţie în cădere
Din punct de vedere sociologic, Partidul Democrat- Liberal are simptomele clasice ale unei organizaţii în cădere. Dincolo de intenţia de vot care a scăzut până la 15%, contează inconştienţa de la nivelul liderilor aflaţi în poziţii cheie la guvernare. Resursele din jurul poziţiilor din stat şi „curtea” aferentă fiecărui demnitar îi ţine pe cei de la PDL captivi într-o speranţă falsă de revenire după ce vor inaugura proiectele de refacere a utilităţilor de la nivel local în anul electoral 2012. O abordare mai realistă o are grupul Udrea-Preda-Voinescu (sau mai simplu, grupul Băsescu din PDL), conştient de căderea partidului, care are interesul de a prelua conducerea partidului cât mai repede. Tot în pregătiri se află şi Adriean Videanu, secondat de foştii lideri democraţi importanţi. Eternii perdanţi ai oricăror remanieri sunt foştii liberali ai lui Theodor Stolojan, care rămân doar în poziţii de critică verbală a colegilor lor de la guvernare dar sunt ignoraţi de restul decidenţilor din partid.

PNL crează un guvern propriu
Liberalii sunt concentraţi pe crearea unei noi platforme de guvernare, programul liberal Pentru o Nouă Economie, dincolo de măsurile anti-criză la care lucrează împreună cu PSD. Deşi nu reuşesc să se poziţioneze foarte bine ideologic, fiind împinşi mai spre dreapta în momente de criză (greşeală accentuată de măsurile fiscale nefezabile propuse în program), există o responsabilitate de poziţionare la nivelul partidului, precum şi o deschidere spre comunicarea cu restul partidelor din opoziţie, mai mare decât cea a PSD. Limita Partidului Naţional Liberal rămâne cea organizaţională, deoarece o parte din reţelele electorale create de primarii PNL din comune sunt decimate prin cumpărarea cu resurse  de către PDL şi UNPR. Crin Antonescu este locomotiva de imagine care ridică ciclic partidul cu 3-5% prin intensitatea apariţiilor sale.
Obiectivele PNL pentru perioada următoare sunt pregătirea resurselor umane pentru următoarea guvernare prin intermediul comisiilor de specialitate şi consolidarea reţelelor de la nivelul filialelor locale.

UDMR, în pericol de Tokes
Uniunea Democrată Magheară din România se pregăteşte de un nou congres la începutul anului viitor, congres de care depinde întreaga sa linie de orientare. Dacă Marko Bela rămâne preşedinte, adică dacă va candida (pentru că dacă va candida, nu se va mai înscrie nimeni în competiţie), partidul se va solidifica în eşaloanele 2-3. Dacă nu va mai candida, UDMR va fi preluat de Kelemen Hunor sau Attila Korodi. Strategia UDMR va rămâne cea de a participa la guvernare. Singurul pericol pentru ei rămâne înfiinţarea unui nou partid de către Laszlo Tokes, care va fi un PCM reşapat, de orientare popualară, finanţat de FIDESZ (senior ruling party în Ungaria) şi gândit de triada Băsescu-Viktor Orban-Tokes.
În orice caz, UDMR rămâne stabil pe scenă mai ales din cauza reşapării Partidului România Mare, care se va stabiliza la un 6-7% în următoarea perioadă. Când avem extremişti anti-etnici, e clar că partidul etnic rămâne o necesitate naturală a spectrului politic.

UNPR s-a născut mort
Uniunea Naţională pentru Progresul României e un partid care s-a născut mort. Creat de sus în jos, UNPR nu are bază electorală şi, deşi s-a poziţionat corect la stânga eşichierului politic, fiind favorit ideologic la captarea nemulţumiţilor, nu s-a pregătit sub aspect identitar. Singurul fief serios al UNPR rămâne zona Ilfov-Sectorul 2, zonă controlată financiar de ministrul Oprea şi primarii Pandele şi respectiv Onţanu, care deţin sume importante de bani de ordinul milioanelor de euro, proveniţi din tranzacţiile imobiliare şi mafia pieţelor (cazul sectorului 2).
Cel mai probabil, primarul UNPR al sectorului 2, Neculai Onţanu, vrea să dea afară o treime din primărie, menţinând doar direcţiile ultra-fidele şi să schimbe din funcţie viceprimarul liberal, Nicoleta Cândea, cu un reprezentant al PSD, existând o ofertă în acest sens către PSD.

PC are nevoie de echipă credibilă
Şansa PC este concentrarea pe un mesaj constructiv de tip social-liberal, pentru a mări capacitatea electoratului de a găsi un canal de rezonanţă în partid, concomitent cu crearea reţelelor electorale din filiale. Pentru Bucureşti este o puternică nevoie  ca PC să propună o echipă credibilă, dar, mai ales, un candidat „greu” pentru Primăria Generală, total incontestabil şi cu un background foarte puternic pentru electoratul urban. O idee ar fi găsirea unui candidat similar cu Mircea Diaconu de la PNL (http://codrinscutaru.blogspot.com/2010/07/mircea-diaconu-o-posibila-solutie-pnl.html ). În acelaţi timp, PC trebuie să construiască reţele de front-mani pentru fiecare oraş, chiar tandemuri, care să propună soluţii credibile. Soluţia ar fi atragerea de medici, foşti directori de spital, foşti sau actuali directori de liceu, intelectuali, oameni care nu dispun de sumele cerute de PSD, PDL sau chiar PNL pentru a candida, dar care sunt formatori de formatori.

Comments are closed.