Special

Politică

Istorie

Gorjul

Patrimoniu

Home » Patrimoniu » Parcul Central din Târgu Jiu la începutul secolului XX

Parcul Central din Târgu Jiu la începutul secolului XX

Submitted by on 10 March 2010articol citit de 6,792 ori | One Comment

Una dintre cele mai interesante săli ale expoziţiei permanente a Muzeului Judeţean Gorj Alexandru Ştefulescu încearcă să recreeze atmosfera Tg-Jiului de la cumpăna secolelor XIX-XX. Aici sunt expuse şi imagini de epocă din actualul parc central al municipiului.

Târgujienii începutului de secol XX găseau un loc plin de verdeaţă şi linişte în Grădina Publică

Grădina Publică Belvedere
Informaţii relevante referitoare la realizarea Grădinii Publice din Tg-Jiu ne sunt furnizate de lucrarea Istoria Tg-Jiului, elaborată în anul 1905 de către Alexandru Ştefulescu.
Proiectul viitoarei Grădini Publice a fost elaborat în 1852, iar la 7 martie 1853 preşedintele Maghistratului oraşului (primarul), Nae Măldărescu, îl însărcinează pe serdarul D. Pleşoianu cu refacerea proiectului.
Lucrările de amenajare a parcului au început în anul 1856 când s-au aliniat câteva alei şi au fost amplasate câteva bănci.
Ulterior, prefectul judeţului Gorj, Ioan Călinescu şi noul preşedinte al Maghistratului (primar) al oraşului, Constantin Stanciovici, au dispus tăierea unei mari părţi a aninilor şi plantarea de tei, precum şi construirea unui chioşc pentru a adăposti un bufet.
Intrarea în parc se făcea printr-o poartă cu inscripţia Belvedere-Ştirbei, aceasta fiind inaugurată în anul 1864 când, urmare a reformelor administrative iniţiate de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza, a fost creată şi instituţia primăriei.
Tot Alexandru Ştefulescu ne descrie parcul de la sfârşitul secolului XIX „cu colosalele sale ronduri, în care florile se îngână într-un răpitor concert de colori”. Aflăm tot din opera sa că Grădina Publică din Tg-Jiu este ” bogată în alee admirabile de tei (…) cu sere minunate şi pepiniere neîntrecute”.
Un rol deosebit de important în înfrumuseţarea Grădinii Publice percum şi în înfiinţarea „pepinierei” acesteia i-a revenit inginerului Aurel Diacopnovici, fost inginer-şef al judeţului Gorj şi unul dintre fondatorii Muzeului Gorjului, la 16 iulie 1894.
În imediata vecinătate a parcului a fost construit un pod din beton şi piese metalice peste râul Jiu. Construcţia pilonilor şi amplasarea pieselor metalice s-a desfăşurat în perioada 1894-1897.
De altfel, amenajarea parcului oraşului s-a înscris într-un proces de modernizare iniţiat la mijlocul secolului al XIX-lea, având ca efect europenizarea urbei de pe Jiu, efect resimţit puternic la sfârşitul secolului XIX şi la începutul secolului XX.

Lumea bună din oraşul de pe Jiu îşi dădea întâlnire pe aleile parcului

Amplasarea ansamblului sculptural brâncuşian în Parcul Central
La puţin timp după intrarea României în primul război mondial, în condiţiile ofensivei germane de pe valea Jiului, la 14 octombrie 1916 s-a desfăşurat la Tg-Jiu, bătălia de la podul Jiului, un moment aparte la luptei locuitorilor din Tg-Jiu pentru libertate şi unitate naţională.
După încheierea războiului şi desăvârşirea unităţii statului naţional român, la 1 decembrie 1918, Constantin Brâncuşi, aflat în vizită la Poiana-Gorj, în iunie 1936, îi prezintă doamnei Arethia Tătărescu planurile unui ansamblu sculptural ce urma a fi amplasat la Tg-Jiu în onoarea soldaţilor români căzuţi în luptele din primul război mondial.
În iunie 1937 Constantin Brâncuşi face o vizită la Tg-Jiu, iar după alegerea pietrei pentru Poarta Sărutului, în septembrie 1937, sculptorul lucrează la Tg-Jiu la definitivarea operelor din cadrul ansamblului sculptural.
În noiembrie 1937 arhitectul peisagist Frederic Rebhruhr reamenajază Grădina Publică a oraşului. Cu acest prilej este trasată aleea scaunelor, ce face legătura între Masa Tăcerii şi Poarta Sărutului. Aceasta se află în prelungirea Căii Eroilor care conduce la biserica Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel.
Pe locul unui fost târg al oraşului a fost amplasată Coloana fără sfârşit, operă definitivată spre sfârşitul anului 1937 de către Constantin Brâncuşi.

Centrul de Cultură şi Artă CONSTANTIN BRÂNCUŞI şi-a găsit locul într-o clădire de patrimoniu

Biserica cu hramul Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, ridicată pe locul unei biserici ce data din 1777, a fost refăcută între 1927 şi 1938 şi sfinţită la 7 noiembrie 1937, când a fost inaugurată, în prezenţa lui Constantin Brâncuşi, şi Poarta Sărutului.
Pictura în stil neobizantin a fost realizată în frescă de către pictorul gorjean Iosif Keber, iar lucrările de construcţie au fost supravegheate de arhitacţii: Ion Antonescu, Anghel Păunescu şi Iullius Doppellreiter.
În iunie 1938 Constantin Brâncuşi revine la Tg-Jiu unde participă la amplasarea Mesei Tăcerii şi a celor 12 scaune în parcul central al oraşului. La 20 august 1938 au fost terminate lucrările de alămire a Coloanei fără Sfârşit.
La 14/27 octombrie 1938, cu prilejul comemorării luptelor de la podul Jiului, a fost inaugurat ansamblul sculptural în prezenţa lui Constantin Brâncuşi.
Datorită găzduirii ansamblului realizat de către Constantin Brâncuşi, municipiul Tg-Jiu şi, implicit, parcul central au devenit puncte de atracţie pentru turiştii şi cercetătorii operei şi vieţii sculptorului român din ţară şi de pe mapamond.
Anul 2001 a fost declarat de către UNESCO, anul internaţional Constantin Brâncuşi, în acest context fiind iniţiat un proces de restaurare a ansamblului sculptural de la Tg-Jiu, proces încheiat în anul 2003. În anul 2004 ansamblul sculptural de la Tg-Jiu a fost înscris pe lista UNESCO.

One Comment »

  • Nea Costache says:

    Din pacate, azi, privind sculpturile marelui Brancusi, te incearca o alta stare, in nici un caz cea de relaxare si admiratie, datorita starii de degradare avansate in care au ajuns aceste monumente de arta, unice in tara si in lume. In noiembrie, Mitrut Stanoiu, pe blogul sau, a publicat fotografii facute sculpturilor brancusiene, in urma carora, Radio Targu-Jiu, a initiat campania “Operele lui Brâncuşi – neglijate de autorităţi”.
    M-am raliat si eu acestei campanii prin intermediul blogului meu, cu rugamintea catre bloggerii romani din tara si strainatate, de a prelua acest subiect, in scopul sensibilizarii celor care sunt responsabili cu Cultura pe plan local si central. Rugamintii mele, au raspuns mai multi bloggeri, printre care, oameni de arta, oameni politici, scriitori si poeti, din tara si strainatate, multi altii, promitand sa arate aceasta situatie si pe blogurile lor.
    Ma astept din partea presei gorjene care deocamdata tace, sa dezbata acest subiect care doare pe toti romanii de pretutindeni, printre care si publicatia dv., de altfel, foarte apreciata pe plan local.
    Articolul publicat de mine pe blogul meu, este aici:
    http://www.neacostache.com/2010/03/12/brancusi-in-suferinta/
    Va multumesc!