Special

Politică

Istorie

Gorjul

Patrimoniu

Home » Editorial, Politică » Până unde va mirosi a iasomie

Până unde va mirosi a iasomie

Submitted by on 2 March 2011articol citit de 1,974 ori | 3 Comments

“Dacă mişcările revoluţionare din  Egipt reuşesc, acestea vor lua amploare, vor lovi şi mai departe cu şi mai multă forţă, poate acolo unde ne vom aştepta mai puţin” – aşa îmi încheiam editorialul din 2 februarie, scris sub impactul emoţional al mitingului paşnic la care participaseră nu mai puţin de 1 milion de locuitori ai oraşului Cairo. Iată-ne astăzi, pe 2 martie, la exact o lună, aşteptând cu înfrigurare ştiri despre compatrioţii noştri şi bucurându-ne pentru fiecare dintre aceştia care reuşesc să părăsească Libia. Emisiunile de ştiri sunt pline de informaţii despre atrocităţile ce se petrec aici şi prezintă calvarul prin care fiecare străin trece în încercarea de a-şi salva viaţa. Mărturiile  cutremurătoare ale celor salvaţi de aeronavele militare române îţi vorbesc clar despre starea de haos şi despre faptul că, acum, Libia este o ţară neguvernabilă, în care s-a instaurat războiul civil. Deşi este admirabil efortul conjugat depus de mai toate ţările lumii de a salva pe cei aflaţi în pericol, totuşi, nu putem să nu ne întrebam dacă, undeva în înaltul cancelariilor puterilor mondiale, nu s-a bănuit măcar că şi Libia ar putea fi măturată de briza „Revoluţiei de Iasomie”.  Categoric, răspunsul este DA, şi asta chiar dacă se vorbeşte la nesfârşit de faptul că nu se cunoştea situaţia internă a Libiei sau că nu se cunosc posibilii opozanţi sau opozabili ai lui Gaddafi. Cu siguranţă însă s-a dorit să se inducă în opinia publică mondială şi chiar în rândul locuitorilor nordului Africii un sentiment se siguranţă şi stabilitate care să descurajeze astfel eventuale  manifestări ale populaţiei locale. Nu cred că Muammar al Gaddafi a devenit atât de drag puternicilor lumii, cum nu cred nici în funcţionalitatea regimului impus de el în 1977, de domnie a maselor (jamahirie). Cred, în schimb, că Gaddafi a devenit totuşi un pion important pe tabla de şah aşa de complicată nu numai  a nordului Africii, ci chiar a întregii lumi. Chiar dacă Revoluţia de Iasomie s-a desfăşurat în ţări cu tradiţii şi realităţi total diferite, ea a avut o singură constantă – viteza şi aria de  propagare obţinute prin utilizarea internetului şi a reţelelor de socializare de către manifestanţi.
Chiar dacă filmul „Reţeaua de Socializare” (The Social Network) a  lui David Fincher a fost una din deziluziile galei premiilor Oscar, nu putem să nu observăm impactul acestor reţele în viaţa de zi cu zi. Astfel, un simplu anunţ postat pe Twitter – „Revoluţie a Iasomiei în China”, a condus pe 20 februarie la altercaţii violente între contestatarii chinezi şi forţele de ordine.
În aceste condiţii, probabil că tonul mult mai moderat al puterilor occidentale în comparaţie cu evenimentele din Egipt şi Tunisia nu se datorează în primul rând faptului că state precum Yemen, Iordania, Siria sau chiar Arabia Saudită, cu zăcăminte bogate de petrol şi gaze naturale şi conduse de regimuri pro-occidentale simt deja adierea Revoluţiei de Iasomie, ci pentru că acum nu mai pot anticipa până unde va mirosi a iasomie.

3 Comments »

  • Diana says:

    Aceasta este legea firii,cei puternici sa-i domine pe cei slabi prin diferite mijloace.Asa s-a intamplat cu toate statele care inca mai detin ceva resurse naturale.

  • Tiberiu Grigoriu says:

    Era, pe vremuri, o poantă (domnul Ponta e rugat să nu se simtă vizat…):
    „- A ce miros poalele Mariţei?
    – A… trandafiri!”
    După cum se ştie, Mariţa e un râu şi-un munte în Bulgaria, de-a lungul râului Mariţa fiind foarte multă vreme cultivaţi trandafirii care au făcut celebre parfumurile bulgăreşti, înainte ca tot românu’ cosmopolit să descopere aromele lu’ Madamme Coco…
    Tot aşa şi cu iasomia! Pe prietena lui Aladdin n-o cheamă Jasmine? Prietena cea mai bună a arabului nu e arma sa? Fie că e AK 347 ori un scimitar… Prietena armei nu e revoluţia? Ia uite ce de „iasomii” avem, aşa că, să punem de-o revoluţie… ;)
    1989 a fost anul în care supraproducţia capitalistă sufoca Vestul, aşa că a fost inventată revoluţia de eliberare antisovietică, rezultatul fiind apariţia acelor Boni-Bon şi Topi-Top pline de… „democraţie” şi „libertate”!
    2011 este anul „iasomiei”, pentru că petrolul e cam pe terminate, şi ar fi bine (pentru unii) dacă proprietarii ar fi mai puţini… Sincer, eu cred că ar fi mai bine dacă am folosi petrolul la ORICE altceva decât la ars! Prefer să îl ştiu medicamente, mase plastice, cauciuc şi orice altceva decât benzină, motorină… Dar imbecilii care conduc lumea asta se conduc şi pe ei după principiile: „După mine, potopul” şi „Dacă eşti suficient de bogat, îţi permiţi să supravieţuieşti oricât de mari ar fi preţurile”, aşa că sacrifică şi planeta, şi sănătatea oamenilor, şi bunăstarea generală, doar pentru bunăstarea lor particulară, individuală şi, cel mai grav, doar PENTRU CĂ POT! Pur şi simplu PENTRU CĂ POT!
    Până unde va mirosi a… iasomie? Păi… până unde vei vedea replică armată puternică şi fără reacţie din partea NATO, SUA, Franţei, Angliei, Rusiei, Chinei… Adică, până unde dispar marile interese… Vezi pe cineva interesat de nisipurile Saharei, de exemplu? Răspunsul e simplu, nu? New Wave şi New Age, bătrâne… Toffler nu ţi-a zis nimic, printre rânduri? „Șocul viitorului”, „Al Treilea Val”, „Megatendințe”, „Puterea în Mișcare”, „Război și Anti-război – supraviețuirea în zorii secolului XXI”,
    „Crearea unei noi civilizații”… Ia uite ce de căăărţi… :)

  • Salapa Ionut says:

    Dragi europeni, primul lucru pe care trebuie sa il facem acum este sa ne pregatim sa primim milioane de imigranti din afara vechiului continent. Drept urmare construirea de moschei prin orase ca Paris, Londra sau Stockholm ori marirea bugetelor pentru ajutoarele sociale vin de la sine…bucurie capitalista!!!

    Daca ar fi sa ne luam dupa agentiile de presa din West, s-ar parea ca marina de razboi americana se mobilizeaza inspre Libia. Sa nu mai zic de faptul ca un avion de lupta ca F-22 Raptor poate ajunge deasupra orasului Tripoli in maximum 2 ore de la decolarea de pe bazele aeriene americane din Italia sau Germania.