Special

Politică

Istorie

Gorjul

Patrimoniu

Home » Patrimoniu » Oraşul Târgu Jiu în timpul ocupaţiei Puterilor Centrale (1916-1918) (II)

Oraşul Târgu Jiu în timpul ocupaţiei Puterilor Centrale (1916-1918) (II)

Submitted by on 4 September 2012articol citit de 1,559 ori | No Comment

Continuăm, şi în acest număr, prezentarea celor mai interesante documente aflate la Serviciul Judeţean Gorj al Arhivelor Naţionale cu privire la pagubele produse de ocupaţia Puterilor Centrale (îndeosebi de armata germană) asupra oraşului Târgu Jiu între anii 1916-1918.

Inclusiv Grădina Publică a suferit distrugeri în urma ocupației

Inclusiv Grădina Publică a suferit distrugeri în urma ocupației

Furturi şi crime
Astfel, într-o adresă către „Poliţaiul oraşului” (şeful Poliţiei din oraş) din data de 29 decembrie 1918, sunt menţionate pe lângă diverse furturi de păsări de curte, vite, porci, încălţăminte de la un atelier de cizmărie, săvârşite de către soldaţi germani, şi menţiunea unei crime comise de un soldat german ce a împuşcat mortal cu revolverul un copil prin uşa casei în care locuia. Pe lângă acestea există numeroase consemnări de jandarmi români bătuţi şi jefuiţi de către soldaţi şi chiar de către ofiţeri germani.

Inventarierea pagubelor produse în timpul ocupaţiei

O dată cu sfârşitul războiului a devenit necesară inventarierea tuturor pagubelor produse de către ocupaţia inamică. Drept urmare, într-o adresă a Ministerului de Interne către Primăria oraşului Târgu Jiu, acesteia i se cerea să întocmească un raport cu toate distrugerile cauzate de către armata germană de ocupaţie. Din răspunsul Primăriei reiese faptul că, aşa cum am arătat şi în numărul precedent, pagubele au fost multiple, Primăria solicitând Ministerului de Interne ca informaţiile furnizate de către aceasta să fie înregistrate în „tabloul general de pagubele ocazionate de ocupaţia străină” ce urma a fi întocmit de către Minister. Primul punct al inventarului Primăriei cuprindea pagubele provocate prin ocuparea forţată a unor imobile sau schimbarea uzului acestora şi folosirea lor de către invadatori, Primăria fiind, ca urmare a acestui fapt, privată de obţinerea unor fonduri. Una din clădirile de maximă importanţă pentru oraşului Târgu Jiu, uzina electrică a oraşului, „ a fost stăpânită de către Komandatură (înaltul comandament al armatei germane de ocupaţie n.n) care instalase soldaţi şi Ingineri Germani. Veniturile le încasau ei…”. Din acest motiv pierderile pentru Primărie au fost calculate ca fiind de 200.000 lei. De asemenea, o altă sursă de venituri pentru Primărie, şi anume „cântăritul public” a fost desfiinţat, lucrătorii Primăriei fiind înlocuiţi cu soldaţi germani, paguba fiind estimată la suma de 5.000 lei. „Şatrele” din târgul săptămânal au fost transformate pe perioada ocupaţiei în magazii şi depozite de furaje şi de „coajă de stejar”, astfel că Primăria nu a avut niciun venit timp de doi ani, venit calculat la suma de 46.000 lei. Pe lângă acestea, gheretele din piaţa oraşului au fost transformate în cocini de porci, magazii pentru afumarea cărnii şi în bucătării militare. Oborul de vite a fost transformat şi el, devenind locul unde armata germană ţinea vitele rechiziţionate din satele judeţului, paguba fiind de 60.000 lei. Şi islazul oraşului a fost păscut de caii şi vitele armatei de ocupaţie, astfel că nu a adus niciun venit Primăriei. Abatorul a ajuns, de asemenea, să fie controlat de către soldaţii germani, lucrătorii români fiind izgoniţi, iar Primăria, pentru a aproviziona cetăţenii cu carne era nevoită să cumpere de la autorităţile germane responsabile cu administrarea abatorului. Pierderile băneşti ale Primăriei au fost estimate la 44.000 lei. Pe lângă acestea, Primăriei i s-a interzisă să mai perceapă, în cei doi ani de ocupaţie, taxe de trecere prin oraş pentru carele ce aduceau diverse mărfuri, acestea fiind aduse în oraş şi apoi duse la gară de către germani. Totalul pierderilor suferite de către Primărie ca urmare a imposibilităţii de a-şi obţine veniturile din activităţile menţionate mai sus se ridica la suma de nu mai puţin de 467.000 lei.
Pe lângă aceste pierderi înregistrate de bugetul Primăriei, inventarul trimis către Ministerul de Interne înregistra şi pagubele produse de furtul a numeroase materiale de construcţii, alimente şi materii prime, dar şi a unui număr de 1.500 ghivece de flori şi a nouă stupi din Grădina Publică (Parcul oraşului). De exemplu, soldaţii germani s-au dedat la furtul cablurilor şi sârmei de aramă necesare iluminatului public al oraşului, trimiţându-le în Germania. La acestea se adăugau şi costurile rezultate din încartiruirea soldaţilor şi ofiţerilor germani de către Primărie.
Ca urmare a rapidităţii desfăşurării invaziei, mari cantităţi de alimente, lemne, etc. aflate în magaziile şi depozitele oraşului şi destinate a fi comercializate locuitorilor oraşului pe perioada iernii nu au mai putut fi luate şi puse la adăpost, fiind astfel preluate de către armata germană. Era vorba despre mii şi zeci de mii de kilograme de legume, de sute de saci de cereale pierdute.

Memoriul primarului Constantin Bălănescu

Situaţia deosebit de dificilă în care s-a aflat oraşul Târgu Jiu în cei doi ani de ocupaţie este descrisă în detaliu într-un memoriu întocmit de către primarul aflat în seriviciu în acei ani, Constantin Bălănescu. Memoriul începe prin expunerea situaţiei deosebite în care s-a aflat oraşul, acesta fiind aşa cum este precizat în memoriu „cel d’ intâiu în calea duşmanului, care a năvălit în tară la 1 noembre 1916 a fost unul din cele mai încercate oraşe cum puţine trebue să fi fost în ţară”. Atmosfera de grabă şi de dezordine în care a fost făcută evacuarea oraşului în faţa ofensivei germane este pusă pe seama „autorităţii militare române – Dnul Comandant al Diviziei I, crezând că lupte decisive se vor da chiar în oraş, a dat ordinul de evacuare No. 4649 cu 2 zile înainte de ocuparea oraşului”. Ca urmare a acestui fapt, continuă memoriul, „În graba aceea, în panica ce se produsese şi în imposibilitatea ce era de a scăpa avutul Comunei am luat cu noi: valorile, actele de comptabilitate, de Casă de stare civilă şi toate actele ce nu se puteau reconstitui. Caii, trăsurile şi pompele, refugiindu-ne până la Bucureşti.” Iată aşadar atmosfera de grabă şi panică, justificată de înaintarea fără oprelişti a inamicului, în care autorităţile au încercat să salveze cele mai importante bunuri, dar şi actele importante pentru administraţia oraşului.
În continuare, memoriul descrie modul arbitrar şi discreţionar în care trupele de ocupaţie s-au raportat la bunurile oraşului. Memoriul precizează că „Fără a respecta convenţiile şi cu toate stăruinţele noastre, duşmanul nu a voit să cedeze de a cruţa şi considera averea Primăriei ca avere particulară, din contră a pus stăpânire pe unele bunuri Comunale producătoare de venit pe care le-a exploatat singuri întrebuinţând veniturile ce produceau.” Urmează apoi precizarea situaţiei prin care a trecut uzina electrică a oraşului, descrisă de noi mai sus – „aşa s’a întâmplat cu Uzina electrică unde tot personalul a fost format din soldaţi germani, singurii cari încasau, cheltuiau, comandau mărfuri fără ştirea noastră.” Memoriul cataloghează situaţia de la uzina electrică în cuvinte dure: „Era un fapt şi o dezordine ne mai pomenită. Aci nemţii se erejau în stâpâni absoluţi, necontrolaţi de nimeni.”
Va urma.

Dumitru Cătălin Drăghici
Masterand Facultatea de Istorie Bucureşti

Comments are closed.