Special

Politică

Istorie

Gorjul

Patrimoniu

Home » Editorial, Special » Operaţiunea „CHIULUL”

Operaţiunea „CHIULUL”

Submitted by on 13 April 2010articol citit de 1,491 ori | No Comment

S-a inventat o nouă taxă – cea pe chiul. Chiar dacă e mascată în grija mai marilor ţării pentru copiii noştri, ca să-i determine să nu mai lipsească de la cursuri, tot taxă se cheamă. NU mi se pare, însă, câtuşi de puţin corect. Şi asta nu pentru că eu aş încuraja copiii să chiulească, nu că ar învăţa în şcoală ceea ce le trebuie în viaţă, dar nu e corect faţă de ei şi de părinţii lor, comparativ cu alte categorii de populaţie. Să comparăm chiulul elevilor cu cel al funcţionarilor publici, care dau uneori pe la muncă să semneze condica, după care cer voie la şef să-şi plătească băncile, să meargă la coafor sau la cumpărături. Sau, haideţi să facem o paralelă între elev şi parlamentar.  Explicaţia este cât se poate de logică şi simplă. Primul raţionament: un elev merge la şcoală; mai mulţi elevi merg la şcoală; asta presupune nişte locuri de muncă pentru nişte profesori ; profesori care sunt plătiţi din taxele plătite la stat de părinţii copiilor; dacă copiii chiulesc, părinţii vor plăti în plus.  Raţionamentul nr. II: un parlamentar merge la muncă; e plătit tot din banii contribuabililor care îşi trimit copiii la şcoală;  dacă parlamentarul chiuleşte de la muncă, nu se întâmplă nimic; nu numai că nu primeşte amendă, dar nici măcar o diminuare a venitului, potrivit prezenţei, nu va suferi. De ce se întâmplă această nedreptate? De ce elevul, care nu e plătit să meargă la şcoală, e amendat dacă chiuleşte, în timp ce parlamentarul, care e plătit să meargă la muncă, chiar dacă chiuleşte, nu numai că nu e amendat, dar nici măcar o reţinere din salariu nu i se face? Păi, răspunsul e foarte simplu! Parlamentarul face legi, în timp ce elevii şi părinţii  nu pot decât să se supună lor. E atât de simplu, încât nici nu mai încape discuţie. Şi, ce să mai spunem de bieţii elevi şi contribuabilii lor părinţi, cărora li se mai smulge o taxă, dacă nici măcar aleşii mai mici nu sunt trataţi de la egal la egal de aleşii mai mari. Iar cel mai elocvent exemplu este hotărârea ca aleşii să-şi piardă mandatul dacă pleacă din partid… bineînţeles, cu excepţia parlamentarilor!!! Asta, pe principiul fabulistic „Noi vrem egalitate, dar nu pentru căţei!”

Comments are closed.