Citesc presa şi mă îngrozesc de ce văd, de multe ori. Ziarişti frustraţi, probabil, care au pus mâna pe puterea numită “presă” şi se folosesc de ea pentru a-şi servii interesele proprii, sau pe cele ale unor patroni care folosesc mijlocaele media pentru a-şi aranja afacerile. Dar, ca să văd un individ care mai ieri deschidea ochii în presă, că acum aruncă cu pietre tocmai în cel care i-a dat această putere, mai rar. L-aş întreba, dacă e un clarvăzător cum se pretinde, cum de nu a văzut ce nenorocit e cel pe care-l bălăcăreşte acum, pe când era la ziarul lui? De ce nu şi-a dat demisia de onoare, după care să facă o conferinţă de presă şi să denunţe toate cele pe care le invocă acum? Cum îşi permite el să-i împroaşte cu noroi pe toţi ziariştii din Gorj, declarându-i aserviţi doar pentru că nu i se alătură? Şi nu e singurul caz de ziarist care se foloseşte de încrederea pe care oamenii de rând încă o acordă presei. Există cazuri de ziarişti care se duc cu şantajul ca să obţină contracte de publicitate, sau lucrări pentru firmele lor sau ale patronilor, sau, pur şi simplu, ca să li se dea bani, maşini, să li se construiască locuinţe. Şi mai există cazuri de ziarişti care sar cu dinţii la gâtul altor ziarişti, dacă le deranjează, cumva, finanţatorii, chiar dacă aceştia sunt nişte excroci. Urâtă încrengătură, într-un domeniu în care ar trebui să existe transparenţă, corectitudine, seriozitate. Halal presă pe care o fac unii, în timp ce ceafa li se îngoaşă, dacă nu cumva sunt prea afurisiţi ca, de nu se pune carnea pe ei. Şi n-aş fi aşa înverşunată împotriva unor astfel de oameni, dacă n-ar ataca sub centură pe cei din breaslă, la comand, sau din motive de frustrare. Pentru că oamenii din afara breslei şi-au pregătăt, deja, platoşa împotriva lor. Cine citeşte ziare le citeşte pe toate, ca să poată să-şi dea seama, făcând o analiză, cam pe unde stă, aproximativ, adevărul. Iar analiza o fac abia după ce află al cui e fiecare ziar, ca să vadă al cui interes îl fac ziariştii care scriu la el. Mai greu e pentru oameni când ziarele îşi schimbă patronii, pentru că nu mai pricep nimic, nu înţeleg cum se face că cel mai “curat” apare, dintr-o dată, pe prima pagină, acuzat de ce e mai rău pe lume, dacă interesul noului patron o cere.
Ieşind din sfera intereselor materiale, care am putea spune că nu-i influenţează pe oamenii de rând, intrăm, însă, în sfera intereselor electorale, din care vine, de fapt, puterea. Ca să ajungă la “borcanul cu miere” în care se adună banii publici, politicienii au nevoie să deţină puterea, iar pentru asta trebuie să-i determine pe oamenii de rând să-i voteze. Iar ca să-i voteze trebuie să-şi prezinte capacităţile lor, sau să-i denigreze pe contracandidaţi, scoţând de la naftalină dosare, sau inventând, pur şi simplu. Şi, cine se ocupă de împrăştierea informaţiilor denigratoare? Ziariştii care scriu după dictare, fără să verifice informaţiile primite, doar pentru că şi-au luat porţia de la cel care le serveşte subiectul, sau pentru că e patronul lor. Iar asta se cheamă manipulare, faptă gravă pentru un ziarist, pentru probitatea lui morală, pentru credibilitatea lui. Câţi ziarişti aţi văzut, însă, pedepsiţi pentru asta?
