O țară de asistați

Loading

Chiar dacă se află în partea cea mai de jos a popularității sale, președintele Traian Băsescu continuă să încurajeze măsuri  dure luate de Guvern   la adresa unei populații tot mai sărace. Desigur, politic Puterea s-a grăbit să laude măsurile guvernului Boc care s-au luat pentru ”popor”, în timp ce Opoziția s-a dat de ceasul morții de grija ”poporului”. Ultima din lunga serie de măsuri nepopulare se referă la reorganizarea sistemului de acordare a ajutoarelor de încălzire în această iarnă iar poporul urban, că de el este vorba, nu e tocmai fericit deși nimeni nu îl obligă să stea la bloc.
Populiștii, de stânga sau de dreapta, se vor grăbi să plângă de grija poporului pentru că el votează. Și cel mai probabil, în această toamnă vor fi mai mulți cei ajutați de stat,  că vin alegerile. Deși oamenii respectivi nu ar trebui ajutați. Mai exact, eu Stat, din banii tuturor ajut la căldură familia X cu o pensie de 1000 lei cumulat cu apartament în buricul târgului și mașină. Nimeni nu spune că familia respectivă are toate resursele din lume să plătească întreținerea dar nu își adaptează cheltuielile la venituri. La fel, familia Y cu 2-3 copii și cu ambii părinți în șomaj sau fără venituri este ajutată la căldură ca să stea la bloc. La Târgu-Jiu, de exemplu, cu un apartament modest vândut la peste un miliard de lei vechi îți poți întemeia o gospodărie respectabilă  la țară. Se duce cineva? Răspunsul este categoric nu pentru că ne-am învățat după 1990 să ne dea totul statul.
Prin mediul rural, înainte de 1989 nu găseai pe stradă în zi de lucru decât vreun bătrân bolnav. Acum totul e o sărbătoare, nimeni nu lucrează pământul, toată lumea așteaptă pensiile sau ajutoarele. Românul a uitat să se mai descurce singur, așteaptă totul de la stat și de la politicienii care nu își aduc aminte de el decât în preajma alegerilor. La starea descrisă de noi au contribuit mai multe lucruri dar în primul rând încurajarea nemuncii. Tot spunem despre forța de muncă calificată și ieftină de pe vremea lui Ceaușescu, o mare parte este la pensie sau se apropie și a primit de la stat câte un apartament aproape gratuit. Această mare masă trebuie să o subvenționăm toți cu miliarde de euro într-o iarnă, caz unic în Uniunea Europeană.
Gargara guvernamentală nu  ține însă loc de reformă. Ca Stat pot să ajut bătrânii fără resurse și fără proprietăți, tinerii fără venituri în căutarea unui loc de muncă sau când urmează o școală, programe naționale de diverse tipuri: locuințe, natalitate, studii etc dar atât, nu inventez fel de fel de ajutoare pentru ca ”asistații” să mă voteze încă odată. Pentru asta ar trebui să importăm politicieni, cei locali nu sunt credibili iar măsurile sunt luate totdeauna pompieristic. Asta nu înseamnă că un Guvern, indiferent cât de ”reformator”, să taie tot: salarii, ajutoare, indemnizații, investiții, iar lumea să fie mulțumită. Asta nu înseamnă că în lipsa unor salarii nu sunt binevenite și ajutoarele pentru supraviețuire.
România trebuie să își schimbe statutul, o țară de asistați social  nu se mai poartă în Europa. Mai mult, se pare că se pune la punct în urma crizei mondiale un sistem în care statul are tot mai puține pârghii să ne ajute. Nu înțelegem, vom pieri sau vom merge di rău în mai rău!