O lege nouă – mii de comentarii

Loading

A apărut Legea Educaţiei Naţionale, sigur cea mai comentată şi controversată  lege a ultimilor zece ani. În cele ce urmează n-aş dori să mă refer la bunele si relele aduse de această lege – lege de interes naţional, poate cea mai importantă după Constituţia României, ci la importanţa faptului că acum o avem. Sigur se va discuta o perioadă bună despre articolele care aduc beneficii societăţii româneşti de mâine şi care  nemulţumesc, aproape întreaga populaţie a României începând cu actorii principali, elevi, studenţi, profesori, părinţi şi extinzându-se la întreaga societate civilă, învăţământul fiind singurul sector de activitate dintr-o ţară prin care trec toţi locuitorii acesteia, fie ei copii, adulţi, slabi sau mai graşi, sănătoşi sau bolnavi, activi sau nu, încadraţi sau şomeri.
Toţi am aşteptat Legea Educaţiei Naţionale şi e foarte bine că, în sfârşit, România o are. De discutat este felul cum a apărut şi apoi cât de fiabilă este şi cât permite această lege o reformă reală a învăţământului  din România. De câţiva ani buni se discută despre Legea Andronescu (PSD), Legea Adomniţei (PNL) , Legea Miclea , Legea Boc sau Funeriu. A fost o dispută mai ales privind paternitatea acestei legi, decât privind conţinutul ei.
A fost să fie impusă, cum era de aşteptat,  varianta  actualei  puteri. Nu s-a dezbătut în mod real, nu s-a discutat serios cu  partenerii sociali, nu s-a dezbătut în colectivităţile implicate direct în efectele legii, nu s-a făcut un studiu de impact, n-a trecut nici prin dezbaterea Legislativului, a fost adoptată prin această formă, legală de altfel, de asumare – de fapt de impunere.
Din păcate,  liderii sindicali, cei care exprimă de altfel părerea şi nevoile celor implicaţi direct in sistemul naţional de educaţie s-au dovedit a fi neputincioşi, nefiind nici luaţi în seamă, nici ascultaţi. De fapt, după sloganul „bună-rea, vreţi, nu vreţi, aşa vrea partidul nostru”, prin dictatura  „lipsei bunului simţ”, ne-am trezit cu o lege naţională care vrea până la urmă să reformeze societatea românească.
În mod sigur sunt elemente care, ca şi în alte acte normative (Hotărâri de Guvern, ordonanţe de urgenţă, legi), nu vor putea fi aplicate. Însăşi faptul că, această L.E.N., necesită zeci de H.G., ordine de ministru şi metodologii de aplicare, ne sugerează  din start că această lege constituie o problemă serioasă  şi că ceva sau mai mult decât atât nu e în regulă.
Interesant va fi şi felul cum şi când va fi aplicată legea, cât de etapizat (conform ziselor primului ministru şi ale ministrului de resort), dar să aşteptăm, fără nici o şansă de a mai putea face ceva, publicarea în M.O.  a textului legii şi a termenilor de aplicare, şi sigur comentariile pro si contra vor continua.