Special

Politică

Istorie

Gorjul

Patrimoniu

Home » Actualitate, Editorial » Nimeni nu este mai presus de lege!

Nimeni nu este mai presus de lege!

Submitted by on 22 August 2012articol citit de 2,653 ori | No Comment

Deşi vorbim de un articol din Constituţie în cazul acestui titlu, în ultimele zile am constatat că există persoane, tocmai cele abilitate de lege să o apere, care se cred şi acţionează mai presus de aceasta. Şi nu mă refer aici la desanturile de procurori în satele Gorjului, deşi şi aici ar trebui să meargă doar poliţistul cu citaţia, procurorul are un spaţiu bine delimitat unde funcţionează, ci la membrii CSM şi conducerea Parchetului General. Indivizii respectivi, plătiţi de statul român din banii noştri pentru a apăra ideea de Justiţie, cred că totul li se cuvine şi s-au făcut preş în faţa unor autorităţi vremelnice. Nici pe vremea lui Ceauşescu nu ar fi îndrăznit procurorii să facă nenorocirile din ziua de astăzi în numele legii care, cel puţin pentru ei, a devenit ceva facultativ.
Dacă despre abuzurile Parchetului au mai scris şi alţii, dovadă că un individ din CSM a ameninţat pe toată lumea cu închisoarea, nu am văzut până acum să se vorbească despre cârdăşia procurori-judecători în condamnarea unor lideri politici pe chichiţe legislative. În timp ce Dinu Patriciu şi alţii care au devalizat România, după rechizitoriu Parchetului, nu au nimic a se teme după ce au bătut palma cu Băsescu, în cazul Adrian Năstase-ca să îl cităm pe cel mai celebru dintre acestea-a fost schimbată încadrarea juridică la recursul recursului. De ce? Foarte simplu, aiureala Justiţiei trece şi România dă bine afară că funcţionează acest segment pentru că avem condamnări.
Într-o ţară normală, Kovesi, Morar şi Monica Macovei, de fapt principala vinovată de actuala stare de lucruri din domeniul Justiţiei, ar fi puşi la stâlpul infamiei pentru ce se întâmplă în Parchete şi Tribunale. În România însă sunt decoraţi de Preşedinte, ridicaţi în grad de MapN şi daţi ca exemple pozitive. De aceea România este o ţară a tuturor posibilităţilor pentru că avem de-a face cu inversarea valorilor şi singurele merite recunoscute sunt date de şira spinării curbată.
Nu este prima dată când scriu de imensa nebunie din Tribunale, acolo unde dreptatea se câştigă întâmplător sau, mai precis, cum vrea domn judecător. S-au demonstrat nenumărate cazuri de erori ale Justiţiei, statul român este condamnat la CEDO cu o frecvenţă înspăimântătoare, dar nimeni nu păţeşte nimic pentru că noi am dat inamovibilitate. Cum acum spune CSM-ul că nu putem zice nimic nici de procurori, deşi s-a dovedit nu de puţine ori că sunt şi slab pregătiţi şi uneori şi hoţi, iar judecătorii sunt inamovibili, rezultă că singura soluţie ar fi importul de arbitrii străini ca la fotbal. Deja o facem prin urechelile de la Bruxelles şi Washington şi teamă îmi e, că la actuala stare de fapt privind referendumul, hotărârea se va lua departe de România.
Problema e că acestor oameni le dăm o grămadă de bani ca să îşi bată joc de noi. Dacă tot plătim, nu ar fi normal să avem şi dreptul să-i dăm afară când greşesc?

Comments are closed.