În necropola de la Teleşti-Drăgoieşti ritul funerar a fost unitar, incineraţia fiind proprie tuturor mormintelor. Acest rit funerar este caracteristic grupului Ferigile în care se încadrează necropola aici discutată şi este în general specific populaţiei autohtone getice din această fază de evoluţie. Această necropolă a aparţinut comunităţilor getice din zona Gorjului şi se încadrează cronologic la sfârşitul secolului V şi în secolul IV î.Hr.
Movilele cercetate în necropola (mormintele) de la Teleşti- Drăgoieşti, după structură se împart în două variante.
Varianta I cuprinde tumulii a căror manta este de pământ. Mantaua de pământ depus avea culoarea galben-cenuşie sau brun-gălbuie. Variantei I îi aparţinea majoritatea tumulilor cercetaţi la Teleşti-Drăgoieşti.
Varianta II avea un număr mai mic de tumuli şi au mantaua din bolovani de râu, dispuşi astfel: la margine se găsea un rând de bolovani, iar spre centru unde se afla mormântul, bolovanii erau dispuşi pe trei sau chiar patru rânduri. La rândul ei, această manta era acoperită de pământ.
Rit funerar unitar
În necropola de la Teleşti-Drăgoieşti ritul funerar a fost unitar, incineraţia fiind proprie tuturor mormintelor. Acest rit funerar este caracteristic grupului Ferigile în care se încadrează necropola aici discutată şi este în general specific populaţiei autohtone getice din această fază de evoluţie.
După modul de depunere, după ritual în necropola de la Teleşti-Drăgoieşti se disting şase tipuri, unele cu variante şi subvariante.
Tipul cel mai des întâlnit de ritual constă în depunerea osemintelor arse pe solul antic sau depunerea acestora pe sol ul antic.
Tipul II care cuprindea doar câţiva tumuli consta în depunerea resturilor cremate în urnă. Astfel, într-unul din tumuli pe o strachină cu buza trasă spre interior, cu funcţie de urnă au fost aşezate două vârfuri de lance. Într-un alt mormânt pe lângă strachina utilizată ca o urnă au fost depuse alte două străchini şi o fusaiolă. Este deci evident că în primul tumul a fost înmormântat un luptător, în timp ce în al doilea fuseseră depuse rămăşiţele cremate ale unei femei.
Tipul III de ritual cuprinde morminte sau mai exact spus înmormântările simbolice lipsite de oase dar nu neapărat de inventar. Aceste morminte sunt cenotafe.
Tipul IV de ritual include mormintele cu „platformă” de piatră. Platforma constă dintr-un pat de piatră pe care se depunea o parte din resturile cremate, iar cealaltă parte, pe sol. Uneori şi inventarul ceramic era aşezat pe u astfel de pat.
Tipul V cuprinde mormintele cu ring de piatră în patru situaţii. În cazul acestor morminte este vorba de o dispunere a bolovanilor de râu în formă de cerc, marcându-se astfel mormântul. În centrul acestor ringuri de piatră erau depuse fragmente de oase calcinate, multă cenuşă şi cărbuni aduşi de la rugul funerar. În interiorul ringului şi în apropierea oaselor calcinate într-unul din tumuli a fost descoperit un tub de înmănuşare de la o lance, iar în altul, un vârf de lance. Fără îndoială aceste morminte aparţineau unor luptători, situaţie destul de frecvent întâlnită în cadrul necropolei. Se poate de asemenea presupune că ringurile de piatră, simbolizând cultul solar, pot indica o poziţie înaltă, poate privilegiată, a celor înmormântaţi în acest fel.
Tipul VI de ritual cuprinde mormintele în care oasele incinerate, cărbunii şi cenuşa, adunate de la rug erau puse sub forma unei grămăjoare. Într-un tumul osemintele au fost depuse într-o groapă mică, dacă avem în vedere adâncimea la care se afla în comparaţie cu grosimea tumulului. În acest tumul au fost descoperite două străchini cu urme de ardere secundară, o brăţară de bronz cu nodozităţi şi un pandantiv miniatural de bronz în formă de clopoţel. Acest mormânt a aparţinut unei femei.
Descoperiri la Teleşti
Într-un alt tumul în apropierea osemintelor s-a aflat o strachină cu gura în sus, iar lângă aceasta o altă strachină, de data aceasta cu gura în jos. Între oseminte se aflau un cuţitaş, două bucăţi de zgură şi un vas borcan în stare fragmentară.
În cimitirul getic de la Teleşti – Drăgoieşti nu s-a descoperit nici un rug funerar, ceea ce arată că incinerarea s-a făcut în altă parte în afara lui la un „ustrinum”.
Trebuie menţionate totuşi câteva situaţi în care cantitatea de oase calcinate, cărbuni şi cenuşă, aduse de la rugul funerar şi depuse în tumul este mare, formând un fel de platforme cu grosimea cuprinsă între 0,15 – 0,42 m. Într-unul din tumuli a apărut pe o suprafaţă de 2,22 x 1,32 m multă cenuşă, cărbuni şi oase calcinate, dispuse pe o grosime de 15-20 cm. Între oasele incinerate s-a descoperit un vârf de lance, o sabie cu nituri şi un cuţit. În acelaşi complex arheologic au mai apărut un vas cu două torţi, o strachină, două căni, un vas borcan, o ceaşcă. De altfel, este cel mai bogat mormânt de luptător descoperit în necropolă. Într-un alt tumul „platforma” cu resturile cremate care avea dimensiunile de 80 x 90 cm şi o grosime de 20 cm, aici găsindu-se de asemenea o sabie printre oase, fragmente de castron şi buze de străchini cu urme de arsură secundară. De asemenea, într-un alt tumul aglomerarea de resturi cremate ocupa o suprafaţă de 2,10 x 1,15 m şi o grosime de 22 cm. În partea de sud-vest a acestei aglomerări s-a aflat un cuţit de luptă, două străchini, o cană, o ceaşcă şi un vas borcan fragmentar.
Având în vedere că respectivele morminte, prin bogăţia inventarului, au aparţinut unor personaje cu rang înalt, probabil căpetenii, este explicabilă grija de a aduna de la rug cât mai multe resturi, ce ocupa o suprafaţă mare, adesea şi cu o grosime neobişnuită în mormintele oamenilor de rând. Fără să reprezinte o regulă strictă, este totuşi evident că aceste depuneri de resturi cremate au beneficiat mormintele bogate de luptători din care unele vor fi aparţinut unor personaje cu rang înalt, adică unor căpetenii.
Privită în ansamblu şi având în vedere aspectele esenţiale necropola getică de la Teleşti – Drăgoieşti se înscrie organic în grupul Ferigile, caracteristic în Hallstattului târziu pentru zona subcarpatică meridională.
Necropola de la Teleşti – Drogoieşti, judeţul Gorj se plasează la nivelul orizontului târziu al necropolei de la Ferigile având şi unele trăsături proprii care se manifestă atât în ritul cât şi în ritualul de înmormântare şi în privinţa inventarului.
Această necropolă a aparţinut comunităţilor getice din zona Gorjului şi se încadrează cronologic la sfârşitul secolului V şi în secolul IV î.Hr.
