Special

Politică

Istorie

Gorjul

Patrimoniu

Home » Politică » Năstase şi jocul de glezne

Năstase şi jocul de glezne

Submitted by on 27 January 2010articol citit de 1,234 ori | No Comment

Zilele acestea se discută intens despre posibilii candidaţi la preşedinţia PSD, respectiv Adrian Năstase, Miron Mitrea, Cristian Diaconescu. Cu toate acestea, se ignoră un trio absolut posibil de candidaţi redutabili pentru partid şi voi enumera aici triumviratul: Adrian Severin-Adrian Năstase-Cristian Diaconescu. Pentru congresul extraordinar din 20 februarie orice este posibil.

Adrian Năstase ţine în suspans tot PSD-ul

Adrian Năstase ţine în suspans tot PSD-ul

Adrian Severin este, fără niciun fel de îndoială, cel mai popular dintre liderii cu vizibilitate crescută, în special, datorită faptului că are un dosar curat. Anul acesta, europarlamentarul Adrian Severin putea deveni unul din principalii lideri ai Uniunii Europene. Este recunoscut la nivel internaţional şi european ca fost şef al diplomaţiei româneşti. Are experienţă ministerială considerabilă şi a trecut prin focul anilor 90 când se ocupa de privatizare în Guvernul FSN condus de Petre Roman. La nivelul discursului, a fost şi rămâne cel mai aprig critic al preşedintelui Băsescu iniţiind sintagme de succes care astăzi îi poartă amprenta: “neocezarismul”, “regimul băsescian autocrat” etc. Cu un lider ca Severin, PSD poate concura PNL la nivelul liderilor purtători de mesaj. Vă imaginaţi un cuplu de critici Severin-Antonescu din opoziţie? Redutabil, aş zice. Adrian Severin îl cunoaşte pe Traian Băsescu de pe vremea când erau amândoi în prima linie din PD-ul condus de Petre Roman. Desigur, profilul european al lui Severin va reuşi să atragă tinerii către partid şi va induce un veritabil curent de popularitate pentru lider. Cu toate acestea, puterea financiară a partidului va rămâne în controlul liderilor regionali şi vicepreşedinţilor Oprişan, Dragnea, Vanghelie, Mazăre, Nica etc. Un singur om îi poate controla pe aceştia – fostul “el lider maximo” al partidului, Adrian Năstase. Din postura de preşedinte executiv, Adrian Nastase va putea să răspundă exact de ceea ce îşi propune pentru următorii doi ani: refacerea oamenilor din organizaţii pentru a fi pregătiţi din block-starturi  pentru alegerile locale şi parlamentare. E lesne de înţeles că va fi mult mai uşor să fie acceptat din această postură decât din cea de preşedinte. Bun, deci avem liderul charismatic, avem managerul politic, hai să vedem cine poate fi liderul ideologic. Pentru acest post există, din punctul meu de vedere, doi candidaţi potriviţi: Cristian Diaconescu şi Dan Mircea Popescu. Cristian Diaconescu s-a nimerit a fi vocea spiritului de stânga al PSD dintr-o frustrare, de a-i vedea pe toţi baronii locali ai partidului etalând puterea banilor. Omul este, cel mai probabil, sincer şi prinde pe sticlă. Marele său dezavataj este o anume angoasare permanentă care îl prezintă drept slab în faţa adevăraţilor controlori de resurse din partid. Dan Mircea Popescu, pe de altă parte, este unul dintre puţinii fondatori ai partidului, nu a împlinit încă 60 de ani şi are experienţă pe tot palierul funcţiilor centrale. Marginalizat natural de către sistemul de impunere a celor cu resurse şi comisioane “legitime” din partid, Dan Mircea Popescu a reuşit să câştige un nou mandat de deputat în 2008. El a fost cel care a contribuit la toate documentele de politici sociale şi programatice ale partidului de la înfiinţarea sa până în prezent. În cazul în care Cristian Diaconescu candidează el însuşi la preşedinţie, Popescu devine opţiunea firească pentru funcţia de preşedinte al Consiliului Naţional al PSD, care să fie la rândul său un reper strategic şi ideologic al partidului. Aşadar, cum vi se pare propunerea de echipă? Pentru functia de secretar general aş propune din nou, inedit, două nume: Liviu Dragnea şi Victor Ponta. Sau, de ce nu, legitimarea cu această functie a celui care mereu o exercită oricum: Viorel Hrebenciuc.

Comments are closed.