Duminică, 22 iunie 2014, marea doamnă a cântecului popular românesc, Domnica Trop, a împlinit o frumoasă vârstă, iar cum echipele VERTICAL și N-SAT TV (parteneri permanenți) țin să marcheze toate evenimentele importante din viața comunității, au purces la Izverna, împreună cu îndrăgita interpretă Nina Predescu (despre care mama Domnica spune că e fata dumneaei, în rând cu cele trei pe care le are) și cu publicistul Dorin Brozbă (cel care a pus la cale această surpriză). Deși, inițial, fusese propus un interviu „în civil”, mai ales că nu ne-am anunțat vizita și n-am vrut să facem prea mare deranj, mama Domnica m-a luat pe mine și pe doamna Nina de mână, ne-a dus la șifonierul din camera bună și ne-a pus să ne alegem câte unul din costumele țesute și cusute de mâinile domniei sale, așa că am avut marea și negândita bucurie să le purtăm. O altă mare bucurie a fost aceea că mama Domnica și nenea Gheorghe (soțul domniei sale) ne-au povestit din tinerețe, iar dumneaei împreună cu doamna Nina Predescu ne-au cântat live.
Reporter: Sărut mâna, mamă Domnică și La Mulți Ani! Ce faceți astăzi, de ziua dumneavoastră?
Domnica Trop: Ce să facem, mamă! De acum, de ziua mea, urez la toți prietenii mei, doamnei Nina, lui domnu Brozbă, dumneavoastră, vă urez multă sănătate, c-ați venit pe la mine.
Reporter: Nea Gheorghe, aș vrea să vă întreb, mai întâi pe dumneavoastră, cum e să fiți soț de vedetă?
Gheorghe Trop: Păi cum să fie? Mi-a fost drag de ea și am mers la familia ei să o cer, dar eu aveam un frate mai mare, ea avea o soră mai mare, așa că păriții ei au zis să mărite întâi fata cea mare și nu ne-au lăsat. Dar noi nu am renunțat, că ne era drag la unul de altul, așa că am luat-o fără nuntă. Până la urmă părinții ne-au lăsat și așa am rămas împreună, avem trei fete, gineri, nepoți și strănepoți. Pe urmă, ea a început să cânte, au chemat-o la București, ba mi-au oferit și mie un loc de muncă, dar i-am spus că, dacă vrea să plece, să plece, dar eu nu mă duc cu ea.
Reporter: Cum e, mamă Domnică, n-a vrut nenea Gheorghe să plecați la București, așa-i? Dar cum a ajuns Bucureștiul la dumneavoastră în sat?
Domnica Trop: Ei, a venit Maria Ciobanu cu Ion Dolănescu să cânte la o petrecere, iar primarul, care era vărul meu primar, le-a zis că are și el o verișoară care cântă foarte frumos și ei m-au chemat să mă asculte. Am cântat două cântece, m-au cinstit cu o sută de mii și mi-au cerut să le dau și lor câte două cântece. Le-am dat, iar apoi doamna Maria m-a chemat la radio, la București. Atunci am cunoscut-o pe doamna Marioara Murărescu, Dumnezeu s-o odihnească și m-a întrebat dacă nu vreau să vin să înregistrez cântecele mele pe discuri. Am zis că eu am venit atunci cu un naș al meu, dar nu știu cum să vin din nou, că nu cunosc Bucureștiul. Atunci dumneaei a zis să merg la Severin, îmbrăcată în costum național și să iau trenul spre București. A zis că mă va aștepta la gară, dar poate nu m-o mai cunoaște și așa îi e ușor să mă găsească. Așa am făcut și ne-am întâlnit. Dumnezeu s-o odihnească, a fost o femeie foarte bună…
Reporter: Doamna Nina, pe lângă faptul că sunteți „a patra fiică” a mamei Domnica, așa cum îi place să spună, ați fost invitată să fiți președinte al juriului Festivalului „Domnica Trop”. Grea responsabilitate v-ați asumat.
Nina Predescu: Propunându-mi-se să fiu președintele juriului la Festivalul „Domnica Trop”, m-am bucurat enorm, cu toate acestea, mi-aș fi dorit acolo să întâlnesc un copil care să se apropie, cât de cât, de mama Domnica. Au fost câțiva copii din Mehedinți și au încercat să cânte câteva dintre piesele dumneaei, dar ei fiind copii și fiind foarte micuți au timp să aprofundeze îndeaproape pisele mamei Domnica.
Reporter: Domnule Dorin Brozbă, pe lângă multele inițiative de a omagia marile valori ale folclorului românesc, prin cărți biografice, filme documentare, case muzeu și festivaluri, ați avut și inițiativa transpunerii de pe discurile de demult pe cd a pieselor de muzică populară ale acestora, printre care și ale Domnicăi Trop.
Dorin Brozbă: Am făcut acest cd, pentru că nu se mai pot asculta cântecele mamei Domnica Trop pe pick up-uri. Nu cred c-am făcut ceva deosebot pentru mama Domnica Trop, ci cred că am făcut pentru urmașii noștri, pentru copii. La cele două ediții de festival au venit mulți copii, am avut câte 30 de copii, care s-au bucurat foarte mult că au văzut-o în carne și oase. E un lucru deosebit ca niște copii de 8-9 ani să-i cânte cântecele. Înseamnă că mam Domnica Trop nu a făcut umbră pământului degeaba. Ba, mai mult, prin osârdia dumneavoastră de la Vertical, a N-SAT TV, a doamnei Nina, a domnului director Hortopan, a oamenilor care iubesc capodopera folclorică a mamei Domnica Trop, am reușit să înaintăm un dosar la Ministerul Culturii, pentru ca dumneaei să i se acorde ceea ce era normal să i se acorde, titlul de „Tezaur uman viu al României” și știu că sunt foarte puțini oameni care îl dețin, după câte știu, sub 20.
A consemnat Aura Stoenescu
