La ultima vizită în România, oficialii F.M.I. şi-au exprimat opinia despre situaţia economică a ţării ca fiind la „recuperare intensivă”. Acestora fie le arde de glume, fie ne cred proşti, asta pentru a nu cita vorbele preşedintelui Băsescu referitoare la produsele şcolii româneşti. Despre ce economie vorbim în România? Rămăşiţele economiei au dispărut cu desăvârşire în momentul când ţara noastră a fost integrată în Uniunea Europeană şi pe foarte multe uşi a început să apară scris cu majuscule faliment. Sau asta înţeleg marile puteri ale U.E. prin recuperare intensivă a economiei în ţări precum România?
Multe din proiectele de relansare economică a României, sunt în continuare puse sub semnul întrebării. Se ştie cum sunt dirijate fondurile externe şi ce comisioane se primesc. Trebuie menţionat şi felul în care se „exersează” politica economică în România: ca să priceapă toţi – ne vindem în continuare ţara pe nimic.
Adăugăm la aceasta nivelul de trai al celor mai mulţi dintre români, care vine să confirme situaţia economică precară în care România s-a afundat în urmă cu trei-patru ani şi din care încearcă acum cu disperare să iasă. Este drept nu mai avem multe restructurări, dar salariile au rămas la fel de mici, au crescut impozitele şi s-au scumpit unele produse de bază, suficient cât să creeze nemulţumiri în rândul populaţiei. S-au promis multe în ultima campanie electorală, iar deocamdată realizările sunt puţine.
Dacă analizăm mai atent situaţia României astăzi, vom remarca faptul că în realitate ţara noastră se află în continuare într-o perioadă de tranziţie târzie. Acest lucru este quasi–unanim acceptat de istorici, analişti, economişti, unii politicieni, sau de opinia publică românească. Nefericita situaţie a crizei economice ne-a adâncit însă în tranziţie, dacă nu cumva ne-a reîntors de unde plecaserăm acum câteva decenii.
