Special

Politică

Istorie

Gorjul

Patrimoniu

Home » Istorie » Moștenirea Magherilor în zona de nord a județului Gorj (I)

Moștenirea Magherilor în zona de nord a județului Gorj (I)

Submitted by on 23 May 2012articol citit de 1,698 ori | No Comment

Pentru secolul al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea moştenirea  Magherilor a fost foarte importantă şi, cel puţin pentru perioada respectivă, există suficiente documente de arhivă care să ne contureze o imagine cât mai aproape de realitate. La Simpozionul GORJUL-VATRĂ DE ISTORIE ROMÂNEASCĂ am încercat să reliefez legăturile Magherilor cu zona de nord a judeţului Gorj în baza unor documente de arhivă inedite.

Munţii Puru şi Petrimanu, ocupaţi de zăpadă până în luna mai, au adus multe avantaje proprietarilor

Munţii Puru şi Petrimanu, ocupaţi de zăpadă până în luna mai, au adus multe avantaje proprietarilor

Cunoscuta familie a Magherilor a avut legături strânse din punct de vedere economic cu această zonă unde a stăpânit proprietăți. După cum se cunoaște, generalul Gheorghe Magheru a reuşit să strângă o avere impresionantă prin foarte multă muncă, prestată mai ales în anii tinereţii când politica nu îl acaparase cu totul. El a preluat o moştenire importantă de la rudele sale pe care a rotunjit-o şi dezvoltat-o în deceniile patru şi cinci ale secolului al XIX-lea. Reţinem astfel din memoria documentelor o extindere a proprietăţilor din Bârzeiu de Pădure începând cu anul 1829. Pentru această zonă dar şi pentru altele va purta nenumărate procese pe care le-a câştigat într-un final.

Munţii Puru şi Petrimanu în posesia Magherilor
După cum s-a putut vedea în cele publicate de-a lungul vremii inclusiv în săptămânalul VERTICAL, generalul Gheorghe Magheru a lăsat moştenire urmaşilor munţii Puru şi Petrimanu din Plaiul Novacilor. Geografic vorbind, aceşti munţi din preajma Parângului sunt deosebit de impunători:  Vf. Petrimanu, 1966 m;  Vf. Puru, 2049 m. Aceştia au fost vânduţi, după cum o să vedem, de urmaşii săi în primii ani ai secolului al XX-lea. Munţii Puru şi Petrimanu au constituit o parte importantă a averii Magherilor în secolul precedent. Din documentele aflate în arhivele gorjene aflăm amănunte şi despre alte proprietăţi ale generalului: moşiile Cojani şi Bârzeiu sau casele şi acareturile din Târgu-Jiu. Aşa cum remarca inspirat profesorul Dan Neguleasa, „viaţa şi activitatea gorjeanului Gheorghe Magheru este o părticică a istoriei neamului, a frământărilor necontenite pentru realizarea celor două mari deziderate naţionale: unitate şi independenţă.”
Există foarte multe documente despre cei doi munți, Puru și Petrimanu, atât de cunoscuți în vremea Magherilor. Documentele ne poartă în prima parte a secolului al XVIII-lea, pe vremea domnitorului Mihail Racoviță(1730-1731 și 1741-1744. Astfel, într-un document datat 10 noiembrie 1753, găsim câteva informații interesante: ”Din luminata poruncă a domnului vostru Ion Constandin Mihail Racoviță  voevod  avut-au judecată de față înaintea noastră Milco Birceanu, Radul Birceanu, Gheorghe I. Ștefan de la Birci din sud Gorj cu Preda Birceanu pentru un munte ce-i zice Puru dintracel județ zicând acești Birceni că având ei păs au fost pus acest munte zălog la răposatul Ilie Știrbei  drept taleri 44 , dar zisă ei că acest Preda ar fi mers pe ascuns de au dat acei bani de zălogire  la Nicolae Știrbei  șetrar și au fost luat muntele întru stăpânirea  lui și pă ei nici nu îngăduesc a întoarce banii de zălogire nici nu le face și lor parte.
Întrebându-să Preda ce are să răspunză el au arătat că aceşti Birceni sunt veri ai lui şi au avut cu toţi parte la acel munte. Dar la leat 7237(1729 N. A.)s-au pus acest Milco Birceanu şi cu fratele său Danciul Birceanu şi cu Constandin Birceanu de au vândut muntele drept taleri 44 prin zapisul lor la dumnealui Ilie Ştirbei fiind pă acea vreme consilier. Şi după acea vânzare au stăpânit muntele Ilie Ştirbei până la moartea sa. Dar la leat 7253(1745 N.A.) acest Preda Birceanu nefiind iscălit în zapisul de vânzare au fost tras în judecată înaintea dumnealor veliţilor boeri pă Nicolae Ştirbei în zilele Mării sale Constandin  Mavrocordat şi prin carte de judecată sau fost hotărât de au luoat Ştirbei bani înapoi şi şi-au răscumpărat acest Preda muntele. După cum am văzut şi zapisul lor de vânzare cu carele vândură muntele la Ilie Ştirbei şi carte de judecată cu care au întors banii lui Ştirbei într-acesta-ş chip fiind pricinile, s-au văzut că rău şi făr de cale umblă Birceni de să apucă de acel munte pentru că ei vândusă şi partea acestui Preda cu pricină că-i va da întralt loc acea parte de moşie din munte şi el neodihnindu-să în acea vânzare a lor ş-au fost răscumpărat de sunt 9 ani li acum ei tocmai după 9 ani să-şi caute n-au dreptate pentru că una că au trecut vreme multă la mijloc a doua că de însăş ei s-au vândut muntele şi l-au răscumpărat Preda după cum nici ei nu au tăgăduit.
Drept aceasta am hotărât că numai Preda să aibă a stăpâni acel munte cu pace că lui i se mai cade al stâpâni fiindcă de el nu era vândut, pentru că aşa este şi cu cale şi cu dreptate, aceasta scriem  iar de vor scoate ei vre-o carte sau vre-un răvaş să dea pricină de acest munte să nu li să ţie în seamă.”( SJGAN, Fond Tribunalul Judeţului Gorj, dosar 176/1832, fila 8).

Dovezi ale stăpânirii asupra munţilor
Gheorghe Magheru a avut de înfruntat multe procese pentru stăpânirea munţilor Puru şi Petrimanu. Arhivele gorjene păstrează o serie de astfel de documente. Ne vom opri totuşi asupra câtorva „sineturi” privind stăpânirea acelor munţi de către Gheorghe Magheru, documente prezentate de acesta prin sălile de judecată în 1832:10 noiembrie 1753-carte de judecată a veliţilor boeri pentru Puru; 22 iulie 1812-zapisul lui Gheorghe Birceanu sin Ion Birceanu pentru Puru; 15 ghenar 1815-zapisul lui Radu sin Ion Birceanu pentru Puru; 15 aprilie 1820 –zapis al lui Ion Birceanu pentru Petrimanu; 28 iunie 1825-zapis al lui Toma Birceanu pentru Petrimanu.( SJGAN, Fond Tribunalul Judeţului Gorj, dosar 176/1832, fila 13-14).
Tot din arhivele gorjene aflăm că Gheorghe Magheru a avut şi alte probleme de proprietate. Bunăoară, la 10 iulie 1832 acesta obţinea o decizie a Tribunalului Gorj cu numărul 1757 pentru un Stan Răcuţu Ungureanu Ardeleanu „că nu voeşte a veni spre desfacerea între dânşii pentru prinsoarea muntelui Petrimanu. Înregistrăm o poruncă către suptocârmuitorul plaiului Novaci ca să trimiţă pă pârâtu fiindcă să află cu vitele în muntele Petrimanu însă la 20 ale următoarei.” (SJGAN, Fond Tribunalul Judeţului Gorj, dosar 176/1832, fila 63).
Tot în urma plângerii lui Gheorghe Magheru la adresa lui Dumitru Şteflea şi pentru moşnenii ciocăzeni „că eau făcut călcare la muntele Puru mâncându-i iarba ce era”, subocârmuitorul plaiului Novaci era obligat să îi trimită pe vinovaţi la judecată( SJGAN, Fond Tribunalul Judeţului Gorj, dosar 176/1832, fila 65).

Comments are closed.