Special

Politică

Istorie

Gorjul

Patrimoniu

Home » Istorie » Moștenirea brâncușiană în memoria documentelor

Moștenirea brâncușiană în memoria documentelor

Submitted by on 23 March 2011articol citit de 2,882 ori | No Comment

Anul acesta s-au împlinit, în februarie, 135 de ani de la naşterea lui Constantin Brâncuşi şi, în martie, 54 de ani de la sfârşitul acestuia pe meleagurile franceze. Cu siguranţă, vorbim de cea mai mare personalitate pe care a dat-o vreodată Oltenia. Constantin Brâncuşi este, deopotrivă, legat de Gorj-prin naştere şi operele de pe Calea Eroilor din Târgu-Jiu şi de Craiova prin formarea iniţială la Şcoala de Arte şi Meserii. Chiar dacă, anual, despre Brâncuşi apar foarte multe lucrări la nivel mondial, opera sa nu încetează să fascineze şi să nască noi interpretări. Problemele continuă să ridice lucrurile elementare, până şi data naşterii fiind una greşită.

Documentele de arhivă retin momentele ridicării Coloanei Infinitului la Târgu-Jiu

Documentele de arhivă retin momentele ridicării Coloanei Infinitului la Târgu-Jiu

A vorbi despre Constantin Brâncuşi este o răspundere foarte mare. Mulţi o fac, deşi, de foarte multe ori, o documentare mai amănunţită ne-ar feri de anumite informaţii false. Cel mai bun exemplu ni-l oferă data naşterii, care multe decenii a apărut la 21 februarie 1876, deşi lucrurile s-au petrecut cu trei zile mai devreme. Chiar dacă acum este un lucru câştigat, încă mai persistă greşeala.
Actul de naştere, păstrat în arhivele oltene, înregistrat la Primăria Peştişani pe data de 21 februarie, precizează: ”act de naştere al lui Constandin, de sex bărbătesc, născut alaltăieri, la casa părinţilor săi, fiu al d-lui Nicolae Brâncuşi, în etate de ani 45, de profesie agricultor, şi al d-nei Maria Brâncuşi, în etate de ani 24.” Această eroare pare să fi fost întreţinută şi de unele documente oficiale din epocă, în care apare ziua de 21 februarie ca dată de naştere a lui Brâncuşi – exemplu fiind certificatul eliberat de Şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti, la 3 iulie 1900.
Arhivele oltene păstrează unele documente care corectează şi completează informaţiile despre această etapă din viaţa lui Constantin Brâncuşi: în vara anului 1895 Brâncuşi era absolvent a două clase – specialitatea sculptură ale Şcolii de Meserii din Craiova; începând cu toamna anului 1895 a devenit bursier al aceleiaşi şcoli; din 20 septembrie 1898 Brâncuşi a început studiile la Şcoala de arte Frumoase din Bucureşti, terminându-le în vara anului 1902.

Constantin Brâncuşi şi Doljul
Reţinem din perioada ca elev al Şcolii de Meserii din Craiova cererea lui Brâncuşi din 20 august 1895, de înscriere la examenul pentru bursă la specialitatea sculptură, semnată Devotat C. Brâncuşi, actual elev solvent”. A urmat apoi concursul la 31 august 1895, comisie prezidată de prefectul judeţului, prin care au fost declaraţi admişi mai mulţi candidaţi, între care şi Constantin Brâncuşi la Secţia Sculptură.
La 7 septembrie 1895, Prefectura înainta Şcolii tabelul cu elevii admişi bursieri. Constantin Brâncuşi a fost bursier al judeţului Dolj şi în perioada studiilor de la Bucureşti începute în septembrie 1898 la Şcoala de Arte Frumoase. La 6 iulie 1900, el cerea Prefecturii Dolj să-i achite bursa pentru trimestrul iulie, anexând, ca justificare, un certificat eliberat de Şcoală în care se menţionează că Brâncuşi, „urmează regulat cursurile secţiunii de sculptură” şi că la concursurile (probabil examenele) susţinute a obţinut diferite premii.
Într-un alt certificat, se precizează că “în vacanţa de vară Brâncuşi are aprobarea consiliului şcolii să termine studiul de anatomie […] că a lucrat şi lucrează în atelierul şcolii.”
Brâncuşi, deci, în afara programului şcolii, continuă să lucreze şi o va face şi în anul următor, după absolvirea cursurilor, aşa cum menţiona conducerea şcolii, în aprilie 1902: „d-l C. Brâncuşi, absolvent al secţiei de sculptură, urmează încă, în orele disponibile, cursurile practice”.
În perioada studiilor de la Bucureşti, Brâncuşi a primit ajutor de studii şi de la Epitropia Bisericii Madona Dudu. De pildă, la 10 aprilie 1899, C.I. Grecescu, împuternicit de C. Brâncuşi prin procura încheiată la Judecătoria de Ocol IV Bucureşti la 20 aprilie, încasa suma de 200 de lei, reprezentând „ajutorul de studiu acordat tânărului C. Brâncuşi pe tot anul 1899-1900”.
Prin cererea înregistrată sub nr. 1886 din 5 decembrie 1899, Brâncuşi solicita Epitropiei Bisericii Madona Dudu sporirea ajutorului de studii pe exerciţiul financiar 1900-1901, având ”în vedere că ajutorul acordat, adică lei 200 anual, este cu totul insuficient chiar pentru cărţile de studiu.” Cu modestie Brâncuşi încheia: ”cu tot respectul vin a vă ruga ca cu ocaziunea formării bugetului pe anul 1900-1901 să binevoiţi a-mi aproba şi mie acel ajutor cu ceea ce d-voastră veţi găsi de cuviinţă.” Şi într-adevăr, în anul următor, ajutorul în sumă de 400 lei, este achitat aceluiaşi procurator C.I. Grecescu.
Acelaşi Constantin Brâncuşi solicita Epitropiei Bisericii Madona Dudu, la 3 noiembrie 1900, mărirea ajutorului pe exerciţiul 1901-1902: „cu cel mai profund respect vin a vă ruga […] să binevoiţi a-mi spori şi mie ajutorul de studiu ce aţi binevoit a mă prevedea în buget cu o sumă cât dvs. veţi crede de cuviinţă”. Justificarea lui Brâncuşi: „astăzi, găsindu-mă în un timp înaintat cu studiul pentru care mi se necesită cheltuieli foarte mari cu procurarea cărţilor, materialelor şi altor necesare”. Pe această cerere existentă în arhivele craiovene este pusă rezoluţia: „se menţine şi anul acesta, comunicându-i-se că pentru viitorul an se suspendă ajutorul”.
La 30 noiembrie 1902, Brâncuşi îşi exprima mulţumirea pentru ajutorul acordat şi în 1902 şi menţiona că a terminat cu succes cursurile Şcolii de Belle Arte din Bucureşti, precum şi stagiul militar şi solicita ajutorul Epitropiei, pentru continuarea studiilor în străinătate: ”dorind a mă perfecţiona şi specializa într-o şcoală din străinătate, adică în Italia, recurg din nou la bunătatea d-voastră rugându-vă ca pe nişte părinţi care întotdeauna aţi ajutat pe cei care s-au distins la studiu şi fătă mijloace ca cu ocaziunea formării bugetului pe anul 1903-1904 să îmi acordaţi un ajutor în acest scop.”

Sfinţirea Coloanei şi Portalului
În arhivele doljene există mai multe documente despre Constantin Brâncuşi şi Gorj. Primul document este un raport al prefectului de Gorj către Rezidentul Regal al Ţinutului Olt, prin care se făcea cunoscută amânarea festivităţilor programate, iniţial, pe data de 14 octombrie 1938, la 27 octombrie. Se preciza, totodată, că Arethia Tătărescu, preşedintele Societăţii Ligii Naţionale a Femeilor Creştine din judeţul Gorj, a propus ca în programul manifestării să fie introdusă sfinţirea şi predarea către Primăria Târgu-Jiu a Coloanei Recunoştinţei şi a Portalului din Grădina Publică, monumente ridicate de Ligă „pentru proslăvirea memoriei Eroilor Gorjului”. Pe document este pusă rezoluţia ”se va accepta propunerea făcută de d-na Tătărăscu cu privire la predarea în seama Primăriei a Coloanei şi Portalului ridicate în memoria eroilor Gorjului.”
„Programul festivităţilor de la 27 octombrie 1938” prevedea oficierea de slujbe religioase la Coloana Recunoştinţei, Biserica „Sfinţii Apostoli” şi la Portalul din Grădina Publică, discursuri ale reprezentantului Armatei, reprezentantei Ligii Naţionale a Femeilor, primarului oraşului şi prefectului judeţului Gorj, despre luptele din Valea Jiului.
Urma ca, după aceea, cortegiul, în frunte cu clerul, oficialităţile, invitaţii, publicul şi armata, să se deplaseze pe bulevardul C.A. Rosetti şi str. Unirii, la podul Jiului, apoi la mormântul Ecaterinei Teodoroiu, pentru comemorarea luptei din acest loc. Festivităţile se încheiau cu defilarea şcolilor, societăţilor, premilitarilor şi armatei pe bulevardul Rosetti, în faţa Portalului. Documentele din arhivele gorjene referitoare la 1938 au fost deja publicate.

Documentele de arhivă retin momentele ridicării Coloanei Infinitului la Târgu-Jiu

Comments are closed.