Special

Politică

Istorie

Gorjul

Patrimoniu

Home » Istorie » Monumente importante din Istoria Gorjului dispar din lipsa banilor (VIII)

Monumente importante din Istoria Gorjului dispar din lipsa banilor (VIII)

Submitted by on 9 April 2014articol citit de 1,121 ori | No Comment

Judeţul Gorj beneficiază de un patrimoniu istorico-cultural de o valoare inestimabilă, din nefericire autorităţile gorjene nu fac suficient pentru conservarea acestuia. Am exemplificat numărul trecut cu situația Bisericii Magherilor din Cojani, pe cale de dispariție ca urmare a nepăsării autorităților, continuăm cu uriașul patrimoniu gorjean al bisericilor de lemn. Printre lăcașurile de cult cu mari probleme, inclusiv autoritățile amintesc situația a patru biserici: Biserica de lemn „Sfântul Nicolae” (1781) din comuna Scoarţa, Biserica de zid „Sfântul Grigorie Teologul” (1841) din Bălăneşti, Biserica de zid „Sfinţii Ioan, Nicolae şi Gheorghe” (1824) din Târgu-Cărbuneşti şi Biserica de lemn „Sfântul Gheorghe” (1794) din comuna Schela.

Biserica de lemn Ceauru farmecă vizitatorul prin elementele de construcție și împodobire

Biserica de lemn Ceauru farmecă vizitatorul prin elementele de construcție și împodobire

În urmă cu câțiva ani, lucrarea ”S.O.S. Zestrea culturală a Olteniei” semnată de Adrian Gheorghe semnala situația deplorabilă în care se găsesc cele peste 119 biserici de lemn din județul Gorj, cel mai valoros asemenea patrimoniu din țară. Se spune în lucrarea citată: „Este un dezastru generalizat: unele sunt căzute la pământ, prin acoperişurile şi învelitorile distruse plouă şi ninge de la Dumnezeu, interioarele devastate, ca după războaie, sau folosite ca depozite de gunoi, icoane vechi din lemn, aruncate la întâmplare, aflate într-o stare avansată de degradare, cârpeli «binevoitoare» la tot pasul, improvizaţii moderniste şi construcţii adiacente, care au desfigurat forma originală a acestora, un spectacol înfiorător, care nu este demn de o instituţie ce-L slujeşte pe Dumnezeu și oameni”. Din nefericire, situația nu se înregistrează doar la bisericile de lemn-acolo unde autorul citează doar patru cazuri- biserica de lemn „Sfântul Nicolae” (1781) din comuna Scoarţa, biserica de zid „Sfântul Grigorie Teologul” (1841) din Bălăneşti, biserica de zid „Sfinţii Ioan, Nicolae şi Gheorghe” (1824) din Târgu-Cărbuneşti şi biserica de lemn „Sfântul Gheorghe” (1794) din comuna Schela, ci și la mânăstirile Tismana și Polovragi, lucrările de modernizare ale paraclisului fiind făcute la Tismana fără avize iar la Polovragi cu lucrări de slabă calitate.

Județul cu cele mai multe biserici de lemn

Datorită eforturilor Direcției pentru Cultură în mandatul dr. Olimpia Bratu, cunoaștem în mai mare măsură ce bogății imense are Gorjul în domeniul cultural. Fostul județ al Jiului de Sus mai are încă, deoarece unele sunt în stare avansată de degradare, 119 biserici de lemn și 65 de zid. Potrivit acestor cifre înscrise în Lista Monumentelor Istorice, Gorjul deține cele mai multe asemenea obiective de patrimonial cultural național. Din nefericire, pentru autoritățile gorjene nu este deloc un motiv de mândrie ci mai degrabă o povară. Cu toate că și Maramureșul sau Suceava au asemenea obiective, Gorjul are biserici de lemn și de peste trei secole ca vechime, printre exemple putem să amintim Biserica de lemn ”Sfinții Arhangheli”, Ceauru, com. Bălești, realizată în 1672 sau  Biserica de lemn ”Intrarea în Biserică” de la Slăvuța, com. Crușeț, construită în 1684.
Într-un studiu dedicat  artei și arhitecturii  ctitoriilor de lemn din zona de dumbravă a Olteniei, Andrei Pănoiu  remarca în chip deosebit biserica din Lelești, cu portretele ei de ctitori, și pe cele din Bălești, din Arhoți și din Spineni, care cu broderia lor de crestături  își găsesc un echivalent numai în lucrătura pridvoarelor de la casele meșterului Antonie Mogoș din Ceauru.
Biserica din Arhoți, singura păstrată până astăzi, dintr-o suită de asemenea monumente cunoscute altădată la Bălești, are o vechime destul de mare, probabil chiar dinainte de 1672. Când Andrei Pănoiu își elabora studiul, cu câteva decenii  în urmă, se știa că respectiva  biserică se afla  pe locul respectiv  la a treia  strămutare, adusă de undeva din fosta vatră a satului Ceauru.  Era și rămâne o bijuterie arhitectonică și într-o situație fericită, a fost reabilitată  în ultimele decenii. Pentru cei care nu au văzut monumental, aflat în curtea Cimitirului din Ceauru, să spunem că atrage orice privitor cu bogăția de crestături a pridvorului și cu exteriorul  îmbrăcat într-o pictură în culori vii de tempera, așternute direct pe fondul bârnelor de lemn lăsat  aparent, reproducând plastica  arhitecturală a monumentelor de zidărie, cu arcade pe colonete cu baze și căpițele înflorate ca în tehnica miniaturilor, cam așa suna descrierea arhitectului Andrei Pănoiu. Chiar dacă restaurarea nu a mai păstrat chiar totul, vizitatorul poate admira forma de plan aparte, fruntarul pridvorului cu grinzile cosoroabei și coloanele lui, ca și elemental sculptural de pe arcul dublu din naos, toate tratate într-un stil baroc popular de origine mai degrabă cantacuzinească.

Comments are closed.