Special

Politică

Istorie

Gorjul

Patrimoniu

Home » Patrimoniu » Moluşte ciudate (II)

Moluşte ciudate (II)

Submitted by on 18 March 2009articol citit de 8,068 ori | No Comment

Cum promisiunea e datorie de onoare, „onorez” publicul interesat să-şi amintească, mai întâi, că rămăsesem la … „dar nici frumoasele cochilii de melci marini, cu diferitele ornamentaţii şi culori, nici purpura, nu pot fi considerate giuvaeruri de preţ, ci perlele”. Acestea se formează cam la fel cu cochilia melcilor, însă cochilia se numeşte valvă şi molusca pe care o găzduieşte este o bivalvă, sau acefală, sau lamelibranchiat, sau, mai puţin corect dar uzitat încă, scoică.

Foto 1 Urechiatul Pecten

Foto 1 Urechiatul Pecten

Foto 2 Evantaiul Pecten

Foto 2 Evantaiul Pecten

Foto 3 Cardium

Foto 3 Cardium

Foto 4 Inimioara Cardium

Foto 4 Inimioara Cardium

În lumea mirifică a graţioaselor forme din colecţia Muzeului Gorjului, distingem şi câteva exemplare de bivalve, rude apropiate cu gasteropodele, care „locuiesc” de altfel în aceleaşi mări şi uneori, în aceeaşi vitrină muzeală. Şi de această dată, mă voi opri la caracteristica morfologică ce atrage, în primul rând, atenţia şi care este, fără îndoială, valva.
Suprafaţa exterioară a valvelor este ornamentată prin îngroşarea striurilor de creştere ce formează coaste concentrice care, la rândul lor, poartă noduri, spini şi solzi. Valva prezintă şi coaste radiare care poartă, de asemenea, solzi, noduri sau spini. Rolul ornamentaţiei este de a consolida valvele şi, nu în ultimul rând, de a apăra animalul de atacul carnivorelor ce se hrănesc cu acest tip de moluşte. De regulă, lamelibranchiatele care trăiesc aproape de ţărm au valve bogat ornamentate, iar cele care trăiesc la adâncime mare, sau care se îngroapă în substrat, au valve netede.

Evantaiul şi inimioara
Spectaculoase sunt valvele adânc modelate şi bogat impregnate în culori sidefii, precum aripioara roşiatică a urechiatului Pecten (foto. 1). Acest gen din ordinul Dysodonta (clasificarea în cele cinci ordine de lamelibranchiate  făcându-se pe baza dentiţiei), trăieşte din jurasic până astăzi în mediul marin, unde poate înota  activ. Prezintă valve aproape circulare dar inegale, prelungite lateral cu două urechiuşe, tot inegale. În tinereţe trăieşte fixat de plante cu ajutorul picioruşului (bissus), apoi se rupe de locul de fixare şi trece la o viaţă activă, în căutare de noi provocări gastronomice. Totuşi, există şi specii „leneşe”, precum exemplarul nostru, care a trăit o viaţă întreagă culcat pe substrat cu una din valve, mai exact valva dreaptă, cea adâncă, lăsând liberă vederii valva opusă, cea plată, rotundă, striată, perfect întinsă, tocmai ca un evantai (foto. 2).
Alături, o inimioară numită Cardium (foto. 3), „suferă” încă din triasic şi continuă să ofteze şi astăzi în mări mai îndulcite precum Marea Neagră, unde, poate şi-o găsi liniştea… Este genul marin eurihalin (suportă schimbări de salinitate), care trece uneori chiar în lacuri mai puţin dulci, în căutare de noi forme ce-i permit separarea în subgenuri. Pe suprafaţa externă a valvelor –inimioare se observă nişte zone de creştere de forma unor semicercuri concentrice care închid în centru zona umbonelului. Există, de asemenea, şi o ornamentaţie longitudinală sub formă de coaste şi striuri săpate de lacrimile-i seculare…(foto. 4).

Perlele
Unele bivalve preferă să acţioneze constructiv creând perle, în loc să reacţioneze lăcrimând. Perlele se formează cam la fel cu cochilia, adică tot prin activitatea celulelor mantalei. Activitatea  secretorie a acestor celule este iniţiată de pătrunderea unei impurităţi între manta şi cochilie: un grăunte de nisip, un vierme parazit, etc. Celulele secretorii îmbracă corpul străin ca un sac, depunând straturi subţiri de sidef în jurul lui. Prin creşterea continuă a perlei, sacul epitelial se ştrangulează până se rupe, apoi se închide, perla scufundându-se în grosimea mantalei.

Invitaţia lui Guriţă
gurita-rhynolophusCum, nu ştiţi cine e Guriţă? E o „perlă vie” (foto. 5), lider spiritual al coloniei de Rhynolophus de la Peştera Polovragi. M-a rugat să vă transmit că-i puteţi vizita familia compusă din peste 200 de lilieci de peşteră, cu guriţa în formă de potcoavă… El, conducătorul, ne asigură că va reuşi să-şi trezească colonia din profunda hibernare, în maxim 4 săptămâni. Până atunci însă, ne roagă să respectăm un program redus de vizitare, pentru zilele de vineri, sâmbătă şi duminică, între orele 10-14.  Împreună cu Guriţă, vă aşteptăm la Peştera lui Pahomie din Polovragi!

Comments are closed.