Veneam duminică din judeţ, pe o vreme plăcută şi mă simţeam relaxată, după un periplu pe câmpuri şi prin păduri, unde am fost să culeg plante uscate. A fost de-ajuns, însă, să mă lovesc nas în nas cu o maşină de poliţie cu radarul montat pe bord, ca buna mea dispoziţie să se ducă pe apa sâmbetii. Instantaneu, m-am umplut de o revoltă aproape inexplicabilă, dacă ţinem cont de faptul că poliţiştii din maşină nu făceau altceva decât să-şi facă datoria şi nici măcar nu m-au oprit, darămite să mă amendeze, pentru că am reuşit să reduc la timp sub viteza legală, pe care tocmai o încălcasem.
Am avut, atunci, o imagine clară a modului cum sunt vânaţi „căţeii” care încalcă legea, fiind amendaţi o dată ca să aducă venituri la buget şi apoi, bineînţeles, ca să nu mai facă astfel de ilegalităţi. Şi, în antiteză, am văzut cum sunt spălaţi de „oamenii legii” „dulăii” care jefuiesc, tot ilegal, ţărişoara în care trăim cu toţii, săraci şi bogaţi, cinstiţi şi hoţi.
Îţi vine aşa, uneori, să gândeşti cum e mai bine să fii. Sărac dar curat, sau hoţ şi bogat? Şi e foarte normal să gândeşti aşa, când vezi cum trăiesc cei care se înfruptă din banul public. De la privatul care câştigă licitaţia, pământul, casa şi alte bunuri, fără să aibă dreptul, până la funcţionarul public ce-i aranjează jocul şi la procurorul ce trebuie să-i cerceteze pe primii doi şi la judecătorul care trebuie să-i judece, dacă vreun ziarist tembel intră pe firul afacerii şi face dezvăluiri, obligând, astfel, instituţiile statului să se autosesizeze.
O să ajungem ca mizerabilii ăştia, în cârdăşie cu alţi mizerabili care le stau de şase şi alţi mizerabili aflaţi pe post de salvatori din braţele legii, să ne fure ţara de sub noi. O să stăm în aer, atât noi, cei ce încălcăm viteza legală, cât şi poliţiştii ce ne pândesc să ne amendeze pentru asta. Sau o să stăm în imponderabilitate, pentru că s-ar putea să ne fie furat şi aerul. Şi nu mă vait că n-o să mai avem ce respira, ci mă vait că n-o să mai existe frecare, motiv pentru care o să apăs în zadar pedala de acceleraţie, pentru că maşina mea n-o să mai poată încălca viteza legală. Aşa că fac un apel către toţi mizerabilii: „Fiţi buni! Nu-mi răpiţi această mică bucurie şi promit să conduc cu grijă, ca să nu fac accident.” Că doar de aia stau poliţiştii grijulii cu radarul pe marginea drumului.
Sau, să aducă bani la buget?….
