Credem că săptămâna trecută a fost ultima cu mari proteste sindicale la nivel naţional, mitingiştii au obosit iar Guvernul a rămas, cu voie sau fără voie de la FMI, pe poziţie. Se poate spune că guvernul Boc nu va fi dat jos decât de actuala Putere şi asta doar în momentul când se va începe redresarea, altfel cel mai contestat Executiv din istoria postdecembristă îşi va duce ”crucea” şi va organiza şi alegerile din 2012. Nu ştim dacă Putere sau Opoziţie au motive de bucurie sau tristeţe, deocamdată direcţia în care mergem este una greşită. Nu trebuie să fii economist ca să realizezi că fără consum se prăbuşeşte orice ramură economică iar pentru consum ai nevoie de resurse, care sunt tot mai puţine de la o lună la alta. Şi norocul românilor este că majoritatea s-au obişnuit să se descurce într-un fel sau altul că altfel s-ar muri de foame în foarte multe case.
Surprinde pe unii faptul că sindicatele nu se mai bucură de atenţia oamenilor iar liderii acestora sunt tot mai singuri când organizează sau se fac că organizează un protest. Pe lângă faptul că oamenilor le e tot mai frică că vor rămâne fără loc de muncă, chiar şi în sectorul bugetar, a apărut şi starea de lehamite că nu se obţine nimic. Acestea sunt cauze obiective, cele subiective se găsesc chiar în curtea unor lideri sindicali de anvergură naţională. Aproape toţi, mai sunt şi excepţii din fericire, şi-au tras apartamente şi vile, maşini de lux, conturi grase în bănci şi firme de toate felurile. Cine crede că Marin Condescu, ca să luăm exemplul cel mai cunoscut din Gorj, este un om sărac se înşeală amarnic. Am avut în aceste zile şi un exemplu că funcţia de lider sindical nu aduce totdeauna o avere, Aurel Cornea –preşedintele FSLI-a ieşit la pensie pentru că pe noua lege ar fi pierdut un procent important din aceasta. Credeţi că la marii granguri sindicali le-ar fi păsat de asta? În învăţământ însă nu se câştigă mult nici ca lider sindical.
Se poate spune fără teama de a greşi că au trecut vremurile când liderii sindicali făceau legea şi la Guvern, cazul Miron Cozma, sau când mureau pentru o idee ca Virgil Săhleanu. Acum majoritatea liderilor sindicali au culoare politică iar beneficiile, atunci când există, le încasează în nume propriu. Să ne gândim la Ion Rădoi, de la Metrou, ex-parlamentar PSD sau la Cătălin Croitoru-ex-lider sindical din învăţământ-actual deputat PDL. Poate că este de apreciat gestul unor parlamentari de Gorj, foşti lideri sindicali, de a părăsi pentru moment viaţa sindicală, Severus Militaru în urmă cu ceva timp iar Ion Ruşeţ foarte recent.
În prezent, numai e o mare ”sfârâială” să fii lider sindical, am putea spune că dimpotrivă, foarte curând nereuşitele o să se spargă în capul conducătorilor. Deja oamenii au început să reacţioneze spontan când văd că liderii lor temporizează. S-ar putea să asistăm la ultimele clipe ale mişcărilor sindicale de anvergură, la privat nu există iar la stat sunt tot mai puţin angajaţi pentru a fi sindicalişti. Ar trebui să ne îngrijoreze faptul că sindicatele îşi pierd puterea, înseamnă că salariaţii îşi pierd drepturile!
