Mina de grafit Baia de Fier

Existenţa grafitului în Carpaţii meridionali a fost cunoscută în urmă cu peste 150 de ani de către oamenii de ştiinţă care au studiat formaţiunile de şisturi cristaline ale acestor munţi. Alături de ei, mai mulţi geologi şi cercetători români au făcut studii şi cercetări de teren, documentând existenţa grafitului în această regiune a Carpaţilor de sud.

La 1883, Gr. Ştefănescu, geolog şi profesor universitar, într-un raport înaintat ministrului lucrărilor publice, care se află la Serviciul Județean Gorj al Arhivelor Naționale, scria: „Grafitul, acest mineral, l-am constatat între munţii Urdele şi Muntinul. El este de structură foioasă şi se găseşte într-un sistem negru grafitos intercalat în şisturi cristaline”.

Mina de la Baia de Fier
Acţiuni de explorare organizate şi cu bune rezultate au fost întreprinse începând cu anii 1939-1942 de către inginerul Gheorghe Damaschin, în munţii cuprinşi între comunele Novaci-Cernădia-Baia de Fier-Polovragi, cu care ocazie au fost descoperite două complexe grafitoase, dintre care minereul de grafit din muntele Catalinul fiind exploatat de Întreprinderea Mina de grafit Baia de Fier.
Administraţia, flotaţia şi colonia muncitorească sunt amplasate în punctul Poiana, la 3-4 km nord de comuna Baia de Fier. Se mărgineşte la nord cu un punct de  fabricare a mangalului al Întreprinderii I.F.E.T., la vest şi est cu lanţurile de munţi. Amplasarea este pe ambele maluri ale râului Galben, care trece prin întreprindere de la nord la sud. Exploatarea se realizează în punctul Catalinul, de unde minereul de grafit se transportă până în silozul de la staţia de descărcare Bâzglea, unde se descarcă într-un siloz de lemn construit pe coastă, cu o suprafaţă construită de 70 m.p. şi capacitate de cca. 300 tone.
Administraţia este la circa 100 de metri de flotaţie, iar colonia la nord, la 100-200 de metri de drum şi flotaţie. Tot în acest sector există ateliere anexe: fierărie, strungărie, sudură, tâmplărie, depozitele etc.
Până la naţionalizare, întreprinderea avea un caracter provizoriu, făcându-se numai lucrări de exploatare. După naţionalizare (1948), s-a început exploatarea prin lucrări subterane, fiind deschise 5 galerii pe orizontală, produsul finit fiind din minereu extras uscat, măcinat într-un cuptor rudimentar şi cernut. Începând cu anul 1952, întreprinderea a intrat într-o nouă etapă cu darea în funcţiune a instalaţiei de preparare a grafitului, produsul finit fiind de data aceasta grafitul flotat cu un conţinut mult mai mare de carbon.
Noul produs a reuşit să acopere peste 70% din necesarul intern. Odată cu intrarea în funcţiune a flotaţiei, a intrat în folosinţă un funicular lung de 8 km, înlocuind transportul cu tracţiune animală care era scump şi nu se putea efectua decât în anumite perioade ale anului. Numărul de muncitori a fost în medie de 150. Din anul 1951 se înfiinţează un punct de sănătate cu medic. Nu au fost semnalate cazuri de îmbolnăvire ale muncitorilor de boli profesionale.

Despre sistemul de aprovizionare cu apă
Apa potabilă este apă de izvor captată în ţevi metalice şi distribuită într-un singur punct, situat în afara incintei întreprinderii, la 25 m. Izvorul iese din stâncă, este un izvor subteran după captare, parcurge ţeava pe o distanţă de 1,5m. Curge continuu, nu îngheaţă şi apa care se scurge intră în locul de acumulare la 20 m de întreprindere (locul de revărsare al apelor industriale). Izvorul nu are perimetru de protecţie, dar are protecţie naturală, în partea superioară, fiind o pantă împădurită, neaccesibilă circulaţiei.
Pentru colonie, aprovizionarea cu apă se face  din izvoare captate în bazin de lemn, acoperite, de unde scurgerea se face prin jgheaburi de lemn de 25 m lungime. Izvoarele sunt subterane şi nu parcurg nici o distanţă la suprafaţă înainte de captare. Faţă de colonie, fiecare este la 25 m. Nu au perimetru de protecţie, locul este accesibil, însă nu este umblat de oameni sau de animale, aprovizionând în medie 30 de persoane.

Îndepărtarea reziduurilor solide
Reziduurile solide industriale sunt îndepărtate o dată cu sistemul de flotaţie. Reziduurile solide ale atelierelor de reparaţie – cele feroase se depozitează în locuri special amenajate de unde periodic sunt predate la D.C.A., iar cele lemnoase – în parte, se recuperează, în parte se ard.
. Reziduurile solide ale atelierelor de reparaţie – cele feroase se depozitează în locuri special amenajate de unde periodic sunt predate la D.C.A., iar cele lemnoase – în parte, se recuperează, în parte se ard.

Despre procesul tehnologic
Grafitul se extrage din zăcământ, aplicând metoda de abataj cu fâşii direcţionale şi camere de exploatare. Scule utilizate:Manual: ciocan (putcă) de 5-8 kg, sfredele – 22 mm din oţel, secure de mână, târnăcop tip A şi B, ciocan special de mână, rangă. Mecanic: ciocan de abataj cu aer comprimat, ciocan perforator cu aer comprimat. Din abataj grafitul este dat pe rostogol până în galeria de bază. Din galeria de bază transportul se face vagonet – capacităţi de 700 kg. Transportul se efectuează cu vagonetul până la haldă (loc de depozitare). Din haldă minereul se transportă până la funicularul mare cu un funicular anexă. Aici minereul este depozitat în silozul funicularului mare.
Scule utilizate la funicularul anexă: lopată, sapă, târnăcop.
Scule utilizate la funicularul mare: lopată, sapă, târnăcop, chei pentru piuliţe, chei de strâns nasturi, ciocan 0,5-2kg, troliu de mână (5 tone), menghină.
De la staţia de descărcare a funicularului, minereul de grafit se transportă până la instalaţia de flotare cu autocamioanele şi tractorul.
Înainte de a intra în siloz minereul este trecut printr-un grătar oscilant cu deschidere 30 mm. Bucăţile mai mari de 30 mm sunt trecute de un concasor cu fălci cu simplu efect. Minereul sfărâmat ca şi cel care a trecut prin grătar se colectează în silozuri de instalaţie. Din siloz, minereul trece la prima măcinare fină care se execută cu ajutorul maşinii lutbar (maşină cu bile de oţel).

Personalul întreprinderii în anul 1955
Iată cum arăta Statul de funcţiuni al acestei întreprinderi în 1955: şef sector: 1, şef secţie flotaţie: 1, inginer energetic: 1, normator: 1, economist planificator: 1, economist statistician: 1, economist aprovizionare – desfacere: 1, funcţionar principal: 3, dactilografă: 1, casier: 1, contabil principal: 2, calculator: 1, maestru: 2, contabil cantină: 1, magazioner: 1, bucătăreasă: 1, ospătar: 1, şef depozit: 1, tâmplari: 2, garaj mecanici: 1, şoferi: 4, ajutori şoferi: 2, tractorişti: 2;
Flotaţie: cantaragii: 2, laborante: 2, şef schimb: 1, lăcătuşi mecanici: 2, manipulanţi celule: 2, manipulanţi moară: 2, manipulanţi reogenţi: 2, alimentatori: 3, manipulanţi filtru: 2, manipulanţi benzină: 2, manipulanţi decontare: 2, manipulanţi moară: 2, lăcătuşi: 4, strungari: 1, fierari: 1, sudor: 1, electricieni: 3, îngrijitor animale: 1, încărcători: 4, manipulanţă materiale: 4, femei de serviciu: 2, încărcători trobă: 2, cancosar: 1, trolist: 1, paznici: 3.
În prezent, mina de grafit de la Baia de Fier, singura din țară care extrăgea acest cărbune din care se face mina de creion, este închisă. Așa cum scrie inginerul Emil Huidu, cel care a condus mulți ani la rând mineritul din Oltenia, în ”Monografia Mineritului din Oltenia”: ”Activitatea de exploatare de la Mina Cătălinu s-a închis în trimestrul al III-lea al anului 1994, motivele fiind scăderea cererii de grafit concentrat și faptul că cheltuielile realizate în 1993 au fost de 2473 lei la 1000 lei producție marfă, iar în 1994 de 2505 lei la 1000 lei producție marfă.”
Paula Cristina Vasiloiu