Special

Politică

Istorie

Gorjul

Patrimoniu

Home » Gorjul » Mihai Eminescu, vremelnic trecător prin Gorj

Mihai Eminescu, vremelnic trecător prin Gorj

Submitted by on 10 January 2013articol citit de 3,286 ori | No Comment

Venirea lui Eminescu în Gorj are loc în 1878, când colegii săi de la ziarul Timpul, simţind oboseala accentuată ce-l cuprinsese pe poet, i-au propus să meargă câteva luni să se odihnească la conacul Bălcescu-Mandrea din Floreşti-Gorj. Astfel poetul a plecat cu trenul accelerat de pe ruta Bucureşti-Viena, coborând la Filiaşi, după care cu olacul, a luat drumul Floreştiului, olăcar fiind Ion Traşcă din satul Chiciora.

Conacul îi aparţinea magistratului Nicolae Mandrea căsătorit cu Zoe Bălcescu, nepoata lui Nicolae Bălcescu, ce moştenise de la mama sa Elena Aman, moşia Floreşti.
Alcătuită din îmbinarea literelor chirilice şi latineşti, pisania bisericii satului Floreşti dependinte de comuna Ţânţăreni, menţionează ca dată a construcţiei sale anul 1864, ctitorii fiind Barbu Bălcescu cu soţia Elena, ale căror portrete votive pictate de fiica lor Zoe căsătorită Mandrea, priveghează peste timp, sfântul lăcaş. Din mărturisirile bătrânilor satului, cam pe atunci s-a mutat şi vatra satului de pe Câmpia Gilortului sub tivitura dealurilor, unde ţăranii clăcaşi de odinioară primiseră pământ, prin legea rurală a domnitorului Cuza. În acelaşi timp, se va ridica şi şcoala din iniţiativa şi pe cheltuiala Bălcescului. De asemenea, Nicolae Mandrea, dăruia la sfârşitul fiecărui an şcolar, celor merituoşi, un mic sprijin financiar şi cărţi. Acesta făcuse studii juridice la Berlin, unde îl cunoaşte şi se împrieteneşte cu Mihai Eminescu, relaţie continuată prin participarea magistratului gorjean la întrunirile Junimii, prezidată de Titu Maiorescu.

Episodul Florești

Chiar în primăvară, după venirea poetului de la Iaşi, i-a fost făcută propunerea  lui Eminescu, de a-şi petrece vara la conacul  Mandrea din Floreşti, astfel că în vara anului 1878, Eminescu primeşte şi expediază corespondenţe din Floreşti, unde este vizitat şi de Ioan Slavici. Tot aici, aşteaptă veşti despre fratele său mai mic, ofiţer mobilizat în campania din Bulgaria şi demobilizat în vara anului 1878.
Liniştea, singurătatea, codrii seculari de pe Câmpul Cerbului, lacul din luminişul pădurii Arpadia şi fata popii cea ocheşică din Floreşti, crează o ambianţă potrivită cu firea celui care toată viaţa a fost stăpânit de nostalgia locurilor natale: „locul în care sunt e cât se poate de frumos cu râuri, codru, şes, dealuri, munţi semeţi în depărtări, frumos, adecă în puterea cuvântului, încât să fiu Bodnărescu, aş nenoroci poate Convorbirile, cu amintirile de călătorie ale unui june. Dar numai grija asta nu o am, ci mă mărginesc a mulţumi zeilor, îndeobşte domnului Mandrea îndeosebi de îngăduirea unui colţ de pădure care-mi dă toane bune şi sănătatate.”
Perioada despre care vorbim, este apreciată ca fiind cea mai productivă din viaţa marelui poet, aici traducând pagini din Documentele Hurmuzachi, a terminat poemul Scrisoarea III-a, a scris numeroase alte poeme cunoscute precum „Pajul Cupidon”, „Pe aceeaşi ulicioară”, „Atât de fragedă”, „Ruga unui dac”, „De câte ori iubito” sau „O rămâi…”- inspirată din idila trăită alaturi de fata popii cea oacheşe în timpul şederii sale aici.

Muza, o gorjeancă
Creaţia sa de natură erotică din această vară  „O rămâi …” este pusă, aşadar, în legătură cu idila avută de poet cu fata brunetă a popii din acest sat pe nume Elena Duţescu zisă în sat Leana, ce fusese căsătorită  în familia Stoiculescu  cu un anume Purcaru, ce murise, din satul Bulbuceni. Ea devine, se pare, crăiasa din poemul Freamăt de codru… fie ca divertisment, sau ca un moment de infidelitate faţă de iubita sa Veronica. Eminescu şi-a permis să contemple în timpul sărbătorilor câmpeneşti –goviilor ţinute în poiana cu brazi , sau în serile cu lună, chipul tânăr şi frumos al unei oltence ce i-a înseninat pentru scurt timp scurta-i vară fierbinte din cel de-al 28-lea an al vieţii sale zbuciumate.
De sub poalele codrului de stejar al Arpadiei, netăiat poate din vremea bătrânului Mircea, de sus de pe Câmpia Cerbului, din foişorul lacului preferat de poet, va fi privit toate astea cu ochi de voievod, până la confluenţa Gilortului cu Jiul, imaginându-şi toată desfăşurarea luptei dintre cele două tabere, prezentată în Scrisoarea a III a…
Prezenţa poetului pe meleagurile Floreştiului a fost consemnată şi în toponomia locală : Fântâna lui Eminescu, nucul, teiul, conacul lui Eminescu. De asemenea, aici a luat naştere Societatea Academică „Mihai Eminescu”, cenaclul literar şi revista Luceafărul de la Floreşti, Muzeul din Floreşti, iar în curtea acestuia din urmă s-a dezvelit un bust al poetului.
Claudiu  Stancu

Comments are closed.