Special

Politică

Istorie

Gorjul

Patrimoniu

Home » Patrimoniu » Meşteşuguri păstrate la muzeul Curtişoara

Meşteşuguri păstrate la muzeul Curtişoara

Submitted by on 19 May 2009articol citit de 2,931 ori | No Comment

Muzeul Arhitecturii Populare de la Curtişoara cuprinde nu doar monumentele arhitecturale, fie ele locuinţe sau instalaţii tehnice, cum atestă chiar titulatura, dar, mai mult decât atât, adăposteşte obiecte cu cele mai diverse întrebuinţări. Acestea ilustrează modul de viaţă, rod al unei filosofii existenţiale nescrisă, transmisă din generaţie în generaţie a celor care, potrivit proverbului „omul sfinţeşte locul”, au sfinţit aceste meleaguri acum un secol şi jumătate sau chiar două secole.

Moară manuală folosită în secolul XIX folosită pentru măcinatul cerealelor

Moară manuală folosită în secolul XIX folosită pentru măcinatul cerealelor

Înţelepciunea populară rezonează până în zilele noastre prin realizări simple, utile, adesea cochete, ale strămoşilor noştri. Bogăţia naturii a pus la îndemâna meşterului popular (în mod poate nedrept categorisit astfel, întrucât în funcţie de nevoile şi condiţiile specifice tot omul a fost creator, fără să ţină cont de o anumită regulă care să creeze delimitări nete) o multitudine de materiale: piatra – folosită pentru zidirea temeliilor sau beciurilor; lemnul, de diferite esenţe, cu o întreagă varietate de utilizări – construcţii, precum şi o gamă variată de obiecte şi unelte ce pot fi lejer încadrate conceptului de „civilizaţie instrumentală a lemnului” (butoaie, putini, fucii, linguri, furci de tors, lăzi de zestre, mese, etc.); pământul (lutul) – pentru amenajarea locuinţelor sau realizarea unor recipiente cu diferite întrebuinţări.

Meşteşuguri uitate
Odată cu frecvenţa şi complexitatea realizărilor, în funcţie de nevoile comunităţilor, de-a lungul timpului s-au dezvoltat specializări: tâmplăria, dulgheria, dogăria, rotăria, olăritul, ş. a. Acest segment al îndeletnicirilor tradiţionale este cunoscut sub denumirea de meşteşuguri.
Ocupaţiile tradiţionale sunt, de asemenea, puse în legătură cu nevoile comunităţii, dar, poate mai mult decât atât, depind de condiţiile geografice şi de cele socio-tradiţionale. Cultivarea pământului – plantarea viţei de vie şi a pomilor fructiferi, cultivarea cerealelor şi a plantelor tehnice şi creşterea animalelor – întreţinerea turmelor de oi, creşterea viermilor de mătase şi a albinelor, toate acestea şi-au pus amprenta asupra modului de viaţă, ele înseşi stând la baza altor preocupări.
În strânsă legătură cu unele ocupaţii se dezvoltă diferite tipuri de instalaţii tehnice (moară de apă, piuă de bătut dimii, războaie de ţesut) sau construcţii specializate (pivniţe de deal, conace de plai).

Costume populare
Costumul popular gorjenesc, cu diferite influenţe zonale caracterizate de tehnica realizării materialului de confecţionare, ornamentaţia variată, care a constituit mereu un motiv de bucurie şi mândrie la sărbătorile de peste an, este rodul inventivităţii şi priceperii femeilor gorjene, care au reuşit să îmbine, în cel mai fericit chip, fibrele de diferite naturi (vegetale – in, cânepă, bumbac sau animale – lână, borangic).

Etnografia, ca ştiinţă istorică
Etnografia, ca ştiinţă istorică, se preocupă nu doar de civilizaţia materială ci studiază fenomenul dezvoltării acestei civilizaţii în ansamblul său. Cititorul interesat poate descoperi toate acestea în cărţi şi în studii de specialitate, dar, mai mult, vizitarea muzeului de la Curtişoara poate crea o puternică impresie, prin acţiunea nemijlocită a spiritului popular.

Comments are closed.