Am o mare revoltă-n mine, în ceea ce priveşte un subiect despre care am mai scris. Nu mi-a trecut de revoltă, aşa că revin, chiar dacă demersul meu se va lovi ca mingea de perete, fără să aibă vreun efect, pe principiul „câinii latră, ursul merge”. Mă refer aici la materia numită de mine balast. Mă refer la optică, determinanţi, integrale, parabole, hiperbole, formule chimice şi alte chestii pe care nu le vor folosi niciodată, niciodată, niciodată în viaţă copiii noştri, dacă nu vor lucra în anumite specialităţi. Iar cum din şcoală se vede cine ce înclinaţie are, precum şi nivelul de inteligenţă al fiecăruia, e imposibil să spui: „las să-nveţe. Că nu le strică. Dacă se trezesc că vor să intre într-un domeniu de activitate şi n-au avut ocazia să afle minunăţiile cu pricina?”
Adevăratul adevăr e cu totul altul. Deşi în majoritatea ţărilor din lume materia este mult mai rarefiată, copiii învăţând ce le trebuie în viaţă, la noi profesorii nu au nici un interes să facă asta, deşi s-a promis schimbarea de la nivel central, pentru că, astfel, mulţi nu vor mai avea ce munci. Păi, zic eu, dacă tot îi plătim din banii noştri să ne înveţe copiii carte, prea multă carte deocamdată, iar de asta depinde locul lor de muncă, n-ar fi, oare, cazul, să fie mai atenţi cu cei ce le dau să mănânce? N-ar fi cazul să nu ne mai jignească copiii? N-ar fi cazul să le dea probleme la nivelul lor de înţelegere? Câţi copii trebuie să se mai arunce de pe bloc pentru ca cineva să ia atitudine?
Dragi părinţi care aveţi copii ce merg tremurând la şcoală la anumite materii. Dragi copii ce sunteţi jigniţi, molestaţi, agresaţi verbal sau chiar fizic. Haideţi să protestăm. Deschid, aici, o petiţie pe care vreau să o înmânăm ministerului de resort, ca, dacă tot face trierea profilor, măcar să plece aberanţii şi să rămână cei care ştiu cum să se poarte ca ai noştri copii să fie şi cuminţi la ore şi să şi înveţe. Nu reuşeşte oricine, pentru că nu e uşor. Trebuie să ai carismă pentru asta. Iar cine nu are, să plece acasă…
