Februarie a vrut să pară mai apropiat de primăvară, arătând lumii că ar aduna în calendar zile de blândă iarnă. Însă, din adâncimile nepătrunse ale vremii, iarna s-a-ntors orgolioasă spre începuturile ei, slobozind din castelele-i albe valuri de ninsori răsucite-n aripi de vânt rece, preumblări de ger prin nopţi şi zile, flori de gheaţă-n oglinzi de râuri şi suliţi de ţurţuri sub nămeţii de la streşini. Nu i-a păsat deloc că, la capătul timpului, îl aşteaptă martie, cu dor de soare şi căldură, cu speranţe pentru germinări şi capăt de an agricol cu polimă bună. Acesta a fost februarie, o lună zgribulită şi pitită sub cojoacele groase de nămeţi, uşor zâmbăreaţă, şăgalnică şi pusă pe şotii faţă de Mărţişor, care era deja pregătit să coboare în surâsul tuturor cu flori de bucurie multă şi dor de drum spre treburi şi împliniri de peste an.
Aşa intră acum primăvara în viaţa noastră, cu mărţişor înzăpezit, curat şi frumos, purtător de noroc şi belşug. Au tăcut un pic lăutele prin crâng. S-au aciuat de ger mierlele. Ghiocelul s-a dezvelit în ianuarie prin grădini, înmulţindu-ne speranţele, ca să doarmă acum chitic sub stratul gros de omăt. Nu are încă lacrimi pe obraji, e puţin mai lungă aşteptarea lui faţă de anii trecuţi, dar este o aşteptare benefică. Nu regretă că ne-a vestit de primăvară în ianuarie, cu flori mari şi albe, parfumate şi gingaşe, pline de sănătate, amintindu-ne parcă să nu ne mai grăbim la acţiune, când e loc de chibzuinţă multă pentru a face lucruri mari şi durabile …
Nu clipocesc pâraiele! Pragurile lor sunt strânse încă de fiorii îngheţului. Nici mâţişorii din sălcii nu s-au deschis. Aşteaptă mângâieri blânde de soare cald. Prin ferestrele pădurilor podidite de căciulile albe ale iernii, lumina primăverii coboară spre prundişuri căutând sălaşele seminţelor. Mugurii tac în ramuri şi sevele nu şi-au înteţit încă alergarea spre cuibul frunzelor nenăscute. Nu e foarte departe clipa şi spectacolul înfrunzirii poate a şi început, cu actorii care lucrează deja cu mare sârg în culisele anotimpului germinării.
Printre munţi de zăpadă, în vetre de târguri, inimi tinere şi priviri voioase, fără să încerci a le citi pe feţe vârsta, căutau între ofertele tarabelor mărţişorul preferat. Să fie ghiocelul, simbol al împrimăvărării timpului şi vieţii! Să fie coşarul, aducător de belşug! Să fie trifoiul cu patru foi, purtător de noroc! Să fie o potcoavă, o inimioară, un peştişor, ori alte simboluri ale firii şi dăinuirii, cu dedicaţie pentru cele dragi, întru dorinţa de a fi frumoase ca primăvara, de a se bucura de bine, sănătate şi împliniri odată cu împământenirea primei zile a anotimpului îndelung aşteptat!
Urările ce însoţesc sărbătoarea mărţişorului vin din freamăt de inimi şi gânduri liniştitoare, întru îndepărtarea iernilor din sufletele multora dintre noi. E o dorinţă firească pentru iubitorul de adevăr, cuminţenie şi ordine în viaţă. E sănătoasă iarna din jurul nostru, iarna din parc, iarna din codru. E tristă şi dăunătoare iarna din noi! Această iarnă împovărează şi stinge dorul de viaţă! Poate, lumina primăverii va recâştiga cugetele strânse de frigul trufaş, iluminând iar mintea şi fapta celor rămaşi fără speranţă! Cu siguranţă, mărţişorul, îndelung dorit şi aşteptat, înlăcrimează iarna, încântă trăirile şi împlineşte visările! El e taina cea mare a primăverii!
… Arc de timp între anotimpuri. Printre obiceiuri şi tradiţii, Baba Dochia îşi face treburile ei legendare. Ieri a fost prima zi de primăvară, ziua semănatului. Azi, a doua zi din noul anotimp, semnifică vara cu lucrul culturilor întemeiate prin coborârea seminţei în brazdă. Mâine, va fi a treia zi şi ea va reprezenta anotimpul toamna, cu trăsături şi particularităţi ce ţin de culesul recoltelor. Dacă vom fi atenţi la comportamentul vremii în aceste trei zile de debut de primăvară vom avea semnale despre evoluţia vremii în vara şi toamna acestui an.
Până atunci gândiţi-vă, oameni, doar la strălucirea clipei în care aţi dăruit iubitei mărţişorul cu şnur alb-roşu, la bucuria şi sentimentele care însoţesc acest gest plin de frumuseţe şi nobleţe umană. Este momentul în care primăvara intră din nou în sufletele noastre. Firul roşu prins deasupra inimilor umple ochii de bucurie, dă putere şi înflorire vieţii. Argintul din mărţişorul iubirii şi respectului pentru frumuseţea vieţii este menit să ne încununeze zilele cu strălucire, lumină şi multă sănătate. Purtaţi-l cu delicateţe şi mărinimie! Lăsaţi-l să primenească perpetuu drumul existenţei noastre! Întru puritate şi normalitate!
