Dacă vă închipuiţi că numai politicienii prostesc poporul, ca să-i mai voteze o dată, vă înşelaţi, dragi cititori. Aceeaşi manevră o fac şi unii preşedinţi de obşti (asociaţie a proprietarilor de păduri), sau de asociaţii de proprietari, care, odată ajunşi pe „jilţul puterii” cu greu mai pot fii daţi jos. Sunt, parcă, şcoliţi la aceeaşi „universitate”, la care sunt primiţi şi fără liceu, unde învaţă să fie aroganţi, să-i domine şi să-i intimideze pe oamenii de rând, să manipuleze votul, ca să rămână tot ei în funcţie. Sistemul e simplu. Dacă, la prima convocare, sunt destui în sală ca adunarea să fie constitutivă, adică jumătate plus 1 dintre membrii asociaţiei, iar după cum decurge şedinţa există riscul ca cei nemulţumiţi de preşedinte să fie mai mulţi decât cei ce sunt de partea lui, atunci există riscul ca acesta să fie răsturnat. Atunci, se pune în mişcare mascarada, în sensul că ciracii preşedintelui încep să facă scandal. Unii spun ceva, alţii altceva, se contrazic, se ceartă, şedinţa se lungeşte, oamenii serioşi se satură şi încep să plece şi când să se ajungă la vot se constată cu nu mai sunt destui membrii în sală, pentru ca adunarea să fie constitutivă. Urmează episodul II, adică reconvocarea şedinţei, la care hotărârile se iau cu jumătate plus 1 din membrii prezenţi, indiferent care e numărul acestora. De această dată e clar că vin toţi cei care au interes să-l păstreze pe preşedinte în funcţie, pentru că au nişte favoruri din partea lui, în timp ce ceilalţi ori sunt dezinformaţi în legătură cu şedinţa, ori sunt scârbiţi, pentru că ştiu că maşina de vot a preşedintelui va triumfa, oricum, aşa că nu-şi mai pierd timpul cu aceste probleme. Destul de rare sunt cazurile când membrii asociaţiei se revoltă, cum a fost cazul unui anume Popescu, care nu se deranja nici măcar să mai convoace adunările generale, aşa că sute de oameni au ieşit în stradă şi l-au dat jos. Le-au trebuit, însă, 10 ani de umilinţă, pentru a se mobiliza să facă asta.
