Special

Politică

Istorie

Gorjul

Patrimoniu

Home » Istorie » Mari familii boiereşti gorjene ziditoare de ţară

Mari familii boiereşti gorjene ziditoare de ţară

Submitted by on 26 May 2010articol citit de 5,341 ori | No Comment

Ca în toată ţara, şi Gorjul mai deţine încă în  picioare case având curţi mari, biserici şi mânăstiri care au aparţinut în trecut unor familii boiereşti. Aproape toate marile familii boiereşti au construit pe pământurile avute în proprietate biserici şi mânăstiri. De asemenea, aceleaşi familii, dar chiar şi domnitorii, au dăruit pământuri şi bunuri către biserici şi mânăstiri, un exemplu în acest sens fiind Mânăstirea Tismana, acolo unde şi-au găsit locul de veci mulţi boieri. Lăudabilă din această direcţie este tema aleasă la cea de-a V-a ediţie a Concursului Naţional „Dumitru Micu-Popescu” de la Novaci.

În comuna Crasna, există de câţiva ani un monument care aduce aminte de fraţii Buzeşti, cei care au avut proprietăţi şi ctitorii în zonă

Gorjul a fost dăruit de Dumnezeu cu o serie de mari familii boiereşti care au marcat istoria acestor meleaguri dar şi soarta ţării. Datorăm acestor familii boiereşti lucruri durabile care uneori încă se mai păstrează. Ne putem gândi la Bengeşti, Buzeşti, Bibeşti, Pârâieni, Brăiloi, Magheri, Glogoveni, Urdăreni, Vlădoieni ş.a. ca să nu amintim decât câteva din neamurile care au marcat istoria acestor meleaguri. Aceste familii de boieri, sau altele pe care nu le-am amintit aici, erau în slujba domniei în Divanul domnesc sau ca dregători locali. Printre boierii din Gorj găsim reprezentanţi pentru politica externă în timpul lui Mihai Viteazul, judecători locali pentru diverse pricini, dar şi mari proprietari funciari pe care domnia se putea baza mai ales la vreme de restrişte.

De la Litovoi în epoca modernă
Timp de un mileniu, istoria acestor meleaguri a fost marcată de boieri, clasă socială dominantă din punct de vedere politic şi economic. În zona noastră, cu siguranţă că boierii l-au slujit pe Litovoi şi pe fratele său în tentativa de câştigare a independenţei de sub unguri. Boierii aveau proprietăţi însemnate, acestea fiindu-le reconfirmate de diverşi domnitori, dar au crescut constant ca pondere a proprietăţii. Peste patru secole, la începutul secolului al XVIII-lea, domeniul boieresc şi mânăstiresc ocupa în Oltenia un loc de frunte. Conform conscripţiei virmondiene, pe care am citat-o şi cu alte prilejuri, din cele 741 aşezări consemnate, 386 erau boiereşti, mânăstireşti şi fiscale şi doar 340 aparţineau moşnenilor. Este adevărat că acest raport era invers în Gorj dar şi aici familiile boieşti au jucat un rol important.
Un fenomen interesant se întâmplă cu anumite proprietăţi care trec dintr-o mână în alta. Bunăoară, Dobriţa a aparţinut succesiv Buzeştilor, Cantacuzinilor, Bengeştilor, Sâmbotenilor, Oteteleştenilor şi Culcerilor.
În Gorj, Brăiloii, Bengeştii, Buzeştii, Bibeştii, Pârâienii, Magherii, Glogovenii, Urdărenii, Vlădoienii au jucat un rol foarte important şi în multe decade de timp au stat de-a dreapta domnitorului. Dacă este să ne gândim doar la Buzeşti, cei care aveau 128 de moşii în Muntenia în vremea lui Mihai Viteazul, exemplul nostru este cât se poate de concludent. Oamenii lui Mihai Viteazul aveau în stăpânire mai multe moşii în Romanaţi, Mehedinţi, Argeş, Vâlcea şi Ilfov, ca să nu amintim şi Gorjul. În această zonă stăpâneau Dobriţa, Runcu, Turcineşti, Târgu-Jiu, Voinigeşti dar şi Crasna-Buzeşti ş.a. Pentru credinţa şi slujbele lor, Buzeştii au ocupat funcţii înalte în stat şi s-au bucurat de încrederea domnitorilor. Putem spune doar la o privire că Vlad Buzescu, bunicul fraţilor Buzeşti, a fost mare ban, Radu Buzescu-tatăl a fost armaş iar fraţii, cu roluri deosebite în timpul domniei lui Mihai Viteazul, au fost: Stroe-stolnic, Preda-mare spătar şi ban, iar Radu a deţinut aceeaşi funcţie de mare ban.
Din nefericire, pe Buzeşti foarte puţine lucruri îi mai amintesc în Gorj. Cu ani în urmă, istoricii Vasile Arimia şi Nicolae Mischie readuceau în actualitate  o propunere a lui Alexandru Ştefulescu conform căreia „în Târgu Jiului unde ei au trăit să se numească unele străzi cu numele lor”. Ştefulescu propunea atunci ca strada Unirii să se numească strada Stroe Buzescu Stolnicul, strada Fraternităţii să se numească Preda Buzescu iar în loc de strada Griviţei să avem strada Radu Buzescu. Chiar dacă propunerile marelui istoric nu au aflat ecoul scontat în epoca respectivă, reţinem argumentaţia: „Toate aceste nume vor evoca în memoria oamenilor momente însemnate  din viaţa culturală, amintiri din timpuri de bărbăţie şi restrişte din cartea neamului nostru şi vor servi de puternic îndemn pentru alţii care vor lupta pentru binele comun că orice sacrificiu se răsplăteşte de urmaşi, dacă nu chiar de contemporani”.

Familii boiereşti din Gorj
Există mari familii boiereşti din Gorj care au făcut istorie dar sunt mai puţin cunoscute pe plan local. În acest sens un ajutor nepreţuit îl găsim la Octav-George Lecca în cartea „Familiile boiereşti române. Istorie şi genealogie” publicată încă din 1899. Despre familia Urdăreanu din Oltenia există o legendă în comuna Urdari din Gorj, de acolo de unde îşi trage originea. Acolo erau în vechime, locuinţe cu bolte şi subterane ale boierilor Urdăreni, găsite încă de autorul cărţii la sfârşitul secolului al XIX-lea. Legenda spune că ruinele de la Urdari erau palatul Domniţei Bobolina, care se spune că luând un Urdărean, a primit de la tatăl ei-domnitorul-moşiile din zonă. Aşa ar fi apărut mânăstirea pe valea ce-i poartă numele şi mânăstirea Strâmba, în hotarul moşiei Urdari. Mai spunea istoricul că Domniţa Bobolina, căzând din pridvor sau din turnul acelui castel, a murit şi în locul unde a căzut a ieşit apoi izvor, ce i-a purtat numele.
Această familie este atestată încă din iunie 1495, un document domnesc al lui Vlad Voievod, întăreşte postelnicului Stanciu Urdăreanu mai multe vii plătite în florini, la Urdari. Ca şi în cazul Buzeştilor, Mihai Viteazul va întări posesiunile postelnicului Balaciu Urdăreanu şi fiilor săi la Urdari.
O familie cu o istorie aparte este cea a Bengeştilor. Familia îşi trage numele de la Staicu Benga, boier care va muri într-o luptă împotriva turcilor în timpul domnitorului Radu de la Afumaţi. Fiul său, Stanciu Benga, a fost implicat alături de alţi boieri în 1560 în încercarea de înlăturare a doamnei Chiajna şi fiului ei Petre de la conducerea ţării. De asemenea, Glogoveanii, veche şi însemnată familie din Oltenia, sunt menţionaţi încă din secolul al XV-lea. În timpul războaielor lui Mihai Viteazul, un Glogoveanu se distinsese  printre boierii comandanţi ai acestuia.

Danciu Pârăianu
A fost unul dintre cei mai importanţi politicieni boieri ai secolului al XVII-lea. De numele lui se leagă ctitorirea Mânăstirii Polovragi. A fost unul dintre dregătorii lui Matei Basarab şi al lui Constantin Şerban. Danciu Pârăianu a fost logofăt al domniei între 1626-1647, în 1648 capuchehaie la Ţarigrad şi din nou logofăt între 1648-1654. A fost trimis în solie la Instambul la începutul domniei lui Constantin Şerban, de la acesta primind dregătoriile de mare Sluger şi mare Postelnic. A fost ucis din ordinul domnitorului Mihnea al III-lea.

Comments are closed.