Aud şi mă minunez şi mă bucur, în acelaşi timp, că n-am ajuns şi eu în situaţia disperată de a fi bătaia de joc a unor gestionari de fonduri. Vorbesc despre fondurile europene şi guvernamentale, care se dau pentru implementarea de proiecte şi sunt gestionate de anumite instituţii. Iar numai cine nu a implementat un proiect nu ştie despre ce e vorba. Există la unele dintre instituţiile gestionare de fonduri tot felul de ciufuţi, care sunt ofuscaţi că aplicanţii le dau de lucru, de parcă nu pentru asta şi-ar primi salariile. Iar, de curând, am aflat că se poate şi mai rău. Acte rătăcite din dosarele raportărilor financiare, la aproape un an după încheierea proiectului, tranşe care nu mai vin, deşi aplicantul şi-a cheltuit proprii bani, sau a cumpărat pe datorie, în aşteptarea fondurilor nerambursabile, iar acum trebuie să se descurce cu furnizorii. Ce să mai spun despre pipiţele subţirele şi cu sânii mari şi tinerii cu priviri tâmpe, care nu au altă calitate, decât, poate, aceea de a fi lipit afişe la ultimele alegeri, care, dimpreună, se minunează când li se vorbeşte în termeni de specialitate. Nu degeaba s-au unit ONG-urile şi au protestat, cu ceva timp în urmă, pentru modul cum se lucrează cu unele instituţii ale statului.
De asemenea, există acea tagmă a consultanţilor, care au calea deschisă spre fondurile nerambursabile, iar mulţi dintre ei îşi bat joc, pur şi simplu, de cei care le acordă încrederea. Astfel, nu mică mi-a fost mirarea, când am aflat că s-au trezit instituţii publice locale sau judeţene că li s-au aprobat proiecte de infrastructură, iar când să treacă la aplicarea lor, au constatat că ceea ce e scris în proiect n-are nici în clin nici în mânecă cu realitatea de pe teren. Astfel, s-a ajuns la schimbarea soluţiilor tehnice, pentru ca proiectele să fie puse în practică, dar fără ca cineva să comenteze oficial, de teamă să nu fie pierdute fondurile.
De altfel, am aflat, pe surse, cum se spune, că există cazuri de administratori de fonduri nerambursabile la care proiectele nici măcar nu sunt citite. Potrivit unui membru al unei comisii de evaluare, la ei nu contează calitatea proiectului, ci numele aplicantului şi relaţia pe care acesta o are cu cine trebuie. De asemenea, potrivit unui senator, nu trebuie să te chinui să scrii proiecte, ci doar să lansezi un concurs de proiecte, sub promisiunea că ai fonduri pentru finanţarea celor mai bune, după care să nu anunţi câştigătorii oficial, ci doar să le trimiţi la toţi mailuri că regreţi dar nu au întrunit un punctaj câştigător, după care să schimbi prima pagină la proiectul cel mai bun, să treci numele organizaţiei tale şi să devii tu aplicant, trimiţând proiectul la alt finanţator, care nu fură proiecte, ci chiar finanţează.
Oricum, pentru cei ce vor să se ia de piept cu şmecherii, cu riscul de a nu mai câştiga proiecte, pe motiv că sunt reclamagii, trebuie să ştie că cine fură proiecte poate fi acuzat de încălcarea dreptului de autor. Asta, dacă reuşesc să prindă hoţul şi dacă-i încălzeşte că se judecă cu şmecherii care le-au furat munca.
