Locuri de atracție turistică şi de trăire spirituală, mânăstirile Gorjului sunt vizitate de sute de mii de turiști anual. Din această perspectivă, lăcașurile de cult din Gorj joacă rolul cel mai important în atragerea turiștilor pe aceste meleaguri. Gorjul are o zestre impresionantă de obiective de acest fel cum ar fi Mânăstirile Tismana, Vișina, Lainici, Polovragi, Crasna, Cămărășeasca, Strâmba Jiu, Dealu Mare, Logrești sau Schiturile Cioclovina, Locurele ș.a. Unele din aceste obiective au fost prezente pe larg în paginile noastre, altele abia acum sunt amintite. Multe dintre acestea au jucat un rol important în Revoluția condusă de Tudor Vladimirescu în urmă cu 195 de ani.
Din Gorj, cel mai interesant și cunoscut lăcaș de cult rămâne mânăstirea Tismana, ctitorită de Nicodim cu peste șase secole în urmă. În paginile noastre ați putut citi foarte multe informații despre această mânăstire, ne oprim acum la câteva personalități care au rămas marcate de meleagurile noastre. Paul Alep, cel care a vizitat Tismana în 1675, menționa că ”nu are asemănare nici în această țară, nici în alta prin frumusețea locului și a așezării, prin mulțimea apelor sale și întărirea naturală pe care o are.” În 1840 s-a aflat la Tismana Anton Pann și tot în aceeași perioadă poetul Grigore Alexandrescu, cel care vorbea despre lăcașul de cult ca ”cea mai veche și mai măreață din toate mânăstirile de peste Olt!”. Alte nume care sunt legate de mânăstirea Tismana după ce au vizitat-o sunt Alexandru Pelimon, Alexandru Vlahuță, George Coșbuc și chiar Nicolae Iorga. Marele istoric scria despre Tismana că ”e însăși mai înecată în păduri uriașe decât orice altă mânăstire a noastră”.
Din secolul al XVIII-lea cei care au ajuns în zonă au putut să meargă la Schitul Cioclovina de Jos(biserica zidită din piatră de munte la 15 iunie 1715) sau la Schitul Cioclovina de Sus (construită în 1711). Ambele locuri au fost fortificate în urmă cu 195 de ani de Tudor Vladimirescu.
Salbă de mânăstiri
Cea mai interesantă zonă din Gorj în privința Mânăstirilor este cea care pleacă din defileul Jiului și merge până la Cheile Oltețului. Sunt aici mânăstirile Lainici, Vișina, Crasna și Polovragi, ca să le pomenim doar pe cele cu o istorie importantă.
Mânăstirea Vișina are o vechime aproximativă cu cea de la Tismana, inclusiv același ctitor, Nicodim. Din nefericire, din vechime nu se păstrează decât un zid, construcțiile actuale datând după 1994 când mitropolitul Nestor Vornicescu a luat decizia refacerii mânăstirii. Pe Valea Jiului la o distanță relativ mică se găsește mânăstirea Lainici. Profesorul N.C. Buzescu remarca cu mulți ani în urmă că ”Valea Jiului a oferit locuri admirabile pentru viața anahoretică, sihastră. Se pare că Sfântul Nicodim a construit o salbă de mânăstiri și schituri pe această vale a liniștii și a contemplării frumosului: la Vișina, la Lainici ca și la Surduc lângă Livezeni câte un schit de lemn care au dispărut cu vremea, rămânând amintirea lor în tradițiile locale”. Și la Lainici, legăturile cu evenimentele de acum 195 de ani sunt prezente, după înăbușirea Revoluției conduse de Tudor Vladimirescu turcii au sacrificat aici mai mulți călugări în frunte cu pandurul Maxim.
Mânăstirea Crasna, așezată la poalele muntelui Muncel, este o ctitorie a Marelui Pitar Jupân Dumitru Filișanu, nepot al Marelui Ban al Craiovei Dobromir și văr cu doamna Stanca, soția lui Mihai Viteazul. Biserica terminată la 24 septembrie 1637 este construită în stil bizantin cu ziduri groase. Lăcașul de cult a renăscut în vremea lui Gheorghe Tătărescu când era prim-ministru al României.
Mânăstirea Polovragi este un alt loc special din Gorj. Astfel, localnicii mai păstrează și astăzi tradiția potrivit căreia Zalmoxis, zeul suprem al geto-dacilor, a locuit în peștera din preajma mânăstirii sau, cronologic, lăcașul de cult a apărut în preajma peșterii. Mânăstirea Polovragi este atestată pentru prima dată în anul 1505 dar un rol important în existența acesteia a jucat domnitorul Constantin Brâncoveanu, cel care a răscumpărat-o și a refăcut-o. Acest lăcaș de cult a participat la desfășurarea evenimentelor Revoluției din 1821 condusă de Tudor Vladimirescu, aici existând un punct de rezistență și aprovizionare a revoluționarilor.
La Polovragi există un Depozit al valorilor patrimoniului cu mii de volume în slavonă, greacă și română. Printre cele mai valorose piese: ”Îndreptarea legii”(1652), ”Evanghelia de la București”(1682), ”Apostolul”(1683), ”Evloghionul lui Anton Pann”(1846). Există și sute de icoane foarte valorose cu vechime de 2-300 de ani.
De Sărbătorile Pascale, toate aceste locuri de încărcare spirituală vă aşteaptă să le treceţi pragul.
