Aceasta pare și deviza care la început de septembrie definește ceea ce se petrece în România. Încă cerșind la masa bogaților Europei, căutăm „luminiţa de la capătul tunelului” şi cine ştie ce surprize vom avea în continuare. Nu curge încă nici lapte şi nici miere, deși guvernul Ponta s-a angajat să aducă bunăstarea mult râvnită.
Că realitatea aceasta, diformă şi obtuză, ne predispune la medicamentaţie antinevralgică nu pare să conteze prea mult în ochii celor pentru care odată la patru sau, după caz, la cinci ani, fac tot posibilul să ne convingă democratic de puterea pe care o deţine poporul. La nivel teoretic, aceasta sună bine, dar în realitate, România „s-a întors cu ani buni în urmă”. Pentru a gratina complet tortul fondant, să mai spunem că reprezentanţii F.M.I. se declară chiar mulţumiţi: „Avem aşteptări bune pentru că România va pune în practică angajamentele asumate.” Se pare că fărâmiturile pe care le cerşim astăzi la masa bogaţilor sunt prea mari.
Și cum începutul lunii septembrie nu a adus doar ieftinirea pâinii ci și revenirea parlamentarilor din vacanță, adică mai mult circ, să mai spunem că parlamentarul ideal este cinstit („nu votează la două mâini”; „nu îşi votează mărirea salariului sau a pensiei”), harnic („nu doarme la şedinţe”), îi reprezintă pe cei care l-au ales, îi ascultă, le înţelege nevoile şi ţine cont de ele în elaborarea legilor, este un bun profesionist, are onoare şi demnitate, îşi respectă promisiunile făcute în campania electorală. Şi toate acestea… dacă nu ar fi parlamentar român.
Să nu uităm că învăţământul, sănătatea, turismul, industria, agricultura, transporturile ş.a. au fost prea mult timp lăsate, într-un mod condamnabil, pe ultim plan. Pentru aceasta ne facem vinovaţi şi noi că am crezut în promisiunile electorale şi politicienii că şi-au permis să ne mintă. Suntem cu toţii piesele nefericite ale unui puzzle numit generic „România eternă şi fascinantă”. Astfel am ajuns în situaţia de a ne îndatora la F.M.I., cu o economie cârpită în coate şi roasă în genunchi, imagine a neputinței sau nepriceperii celor care se încăpățânează să creadă că România le aparține doar lor.
