Lupta pentru existenţă

Loading

aura-stoenescu1În această lume, zguduită de lipsuri, indiferenţă, hoţii, crime şi nedreptăţi, am ajuns să ne trecem viaţa luptând pentru existenţă, conform Legii Junglei, care spune că cel mai puternic rămâne în viaţă. Iar cine nu e puternic trebuie să recurgă la diverse tertipuri, având scuza pe care înclinăm să o înţelegem: „Decât să plângă mama mea, mai bine să plângă mama lui!” De altfel, stau şi mă întreb cum s-a reuşit ca oamenii să trăiască împreună, să respecte (mai mult sau mai puţin), nişte reguli, unii să muncească iar alţii să trăiască din munca celor dintâi, unii să comande iar alţii să execute, unii să respecte regulile iar alţii nu, unii să facă reguli care să-i avantajeze numai pe ei, unii să aibă numai drepturi iar alţii numai obligaţii. Mă uit în jur, mai ales când conduc maşina şi mă întreb cum ar fi ca, dintr-o dată, nimeni să nu mai respecte nimic. Să te trezeşti că maşinile încep să o ia razna, că pietonii încep să spargă parbrize şi vitrine, avioanele să coboare în mijlocul oraşului, iar medicii, în loc să salveze vieţi să ciopârţească trupurile pacienţilor pe masa de operaţie. Un astfel de haos ar distruge Omenirea, e clar, pentru că suntem foarte mulţi şi avem toate şansele să ne ciocnim unii cu alţii, indiferent că suntem pe trecerea de pietoni, în maşini, în avioane sau pe vapoare. Aşa că ne apucă responsabilitatea faţă de Omenire şi de noi înşine, ne scuturăm de gândul „neatârnării” şi încercăm să supravieţuim, respectând regulile. Aşa se ajunge, deci, ca toate maşinile să circule pe banda lor, în sensul lor de mers, iar oamenii care le conduc să respecte nişte reguli stabilite, cândva, de alţi oameni. Există, însă, după cum ştim şi oameni care trişează. Care depăşesc linia continuă a vieţii ori pentru că nu vine nimic din faţă, ori pentru că cei ce vin din faţă sunt mici şi sfrijit şi nu se vor pune cu ei, ori, pur şi simplu, la risc, riscul fiind un accident, mai mult sau mai puţin frontal. Întrebare. Mai contează cine e de vină, adică cel care a încălcat regulile sau cel care tocmai le respecta, dar a avut neşansa să se afle la momentul nepotrivit, în locul nepotrivit?