Luminița Țicleanu: „Lume, tu m-ai ridicat!”

Loading

Îndrăgita interpretă de muzică populară Luminița Țicleanu va lansa, foarte curând, piesa pe care o consideră testamentul său artistic: „Lume, tu m-ai ridicat!”. În acest interviu, acordat în exclusivitate pentru Vertical, gorjeanca noastră ne dezvăluie cum a ajuns o artistă consacrată și care sunt planurile sale de viitor.

Luminița Țicleanu a dus muzica gorjenească în întreaga țară, dar și peste hotare
Luminița Țicleanu a dus muzica gorjenească în întreaga țară, dar și peste hotare

Reporter: „La fântânița din poartă” este cântecul pe care, atunci când îl asculți, spui Luminița Țicleanu. Mulți nici nu știu că ești gorjeancă, sau că locuiești acolo unde te-ai născut, în Țicleni. Aș vrea ca oamenii să te cunoască mai îndeaproape. Ce vrei să le povestești din viața ta?
Luminița Țicleanu: Am fost un copil obișnuit, dar am ajuns aici, unde mă aflu, prin glasul pe care mi l-a dat Dumnezeu și prin dragostea oamenilor pentru cântecul meu.
De mic copil am muncit mult, nu am fost răsfățată, nu am simțit niciodată că am copilărie. Am avut grijă de cei trei frați ai mei, eu fiind cea mare, iar părinții erau plecați la serviciu. Aveam 22 de capete de vite: 6 vaci cu lapte, oi, capre, le mulgeam, puneam cheag în găleți, făceam brânză și până venea mama de la mină, că acolo lucra, erau stoarse în săcuie de zăr.

R.: De la ce vârstă ai început să cânți?
L.Ț.: Cânt de la vârsta de 5 ani, de la grădiniță. Mergeam cu vitele la păscut pe malul Cioienii și cântam… mă urcam într-o salcie mare, ca să aibă vocea ecou și cântam de acolo de răsuna valea. Eram chemată prima pe la toate serbările, mai ales când am început școala primară. Am participat la Festivalul Maria Tănase la vârsta de 8 ani jumătate și, ca să ajung la microfon, am fost ținută în brațe de directorul Școlii Generale de la Țicleni, Constantin Rădoacă. Și Gheorghe Rovența, profesorul de limba și literatura română din Țicleni, m-a ajutat foarte mult, îndrumându-mi pașii spre adevăr, spre corectitudine, pe scurt, el m-a făcut om, m-a ajutat să fiu un om adevărat în societate.

R.: Câți ani aveai când ai început să cânți la petreceri?
L.Ț.: La 12 ani am început să cânt la nunți, câte trei zile și trei nopți, până nu mai simțeam tălpile de la picioare și gâtul. Oamenii mă vedeau ca pe o regină și ziceau: „Tu o să ajungi departe, o să fii ca Lătăreața. De altfel, cântam toate piesele Mariei Lătărețu. Am cântat la Bălcești, în satul ei natal, acum 20 de ani și, când m-a auzit o dăscăliță la acea nuntă, a venit cu două costume care au fost ale privighetorii Gorjului, Maria Lătărețu. Când a auzit toate cântecele din repertoriul ei și cum le-am cântat, mi-a zis: „Fetițo, tu cânți ca Maria Lătărețu. Îți dau aceste costume ale ei, să le păstrezi cu sfințenie, să le ai amintire toată viața ta, cum le-am păstrat eu de la bunica mea.” Bunica ei le primise de pomană, de la familie, când a murit Maria Lătărețu, că așa era obiceiul, să se dea de pomană costume populare.

R.: Care a fost momentul în care ai început să lucrezi cu profesioniști?

Luminița Țicleanu și membrii trupei Triton sunt atât frați cât și colegi de cântec
Luminița Țicleanu și membrii trupei Triton sunt atât frați cât și colegi de cântec

L.Ț.: La vârsta de 18 ani am ajuns la maestrul Marin Ghiocel, dirijorul Ansamblului Doina Gorjului din acea vreme, care m-a ajutat foarte mult. Doi ani i-am vizitat casa și m-am ținut de el, am făcut repetiții, ca să pot imprima în Electrecord primul meu disc. Apoi a început succesul. Piesa „La fântânița din poartă” am imprimat-o pe al doilea album și a avut un impact foarte puternic la public. Nu există nuntă să nu se ceară această piesă, îmi spun și mie soliștii când ne întâlnim. După aceea, „Rabdă inimioara mea” a avut același succes. Ambele piese le-am imprimat cu maestrul Aurel Blondea, alături de Orchestra Doina Gorjului. Am colaborat și cu maestrul Marcel Parnica, la albumul „Inimă mai ține post”, care s-a bucurat, de asemenea, de succes și multe alte melodii care au intrat la sufletul oamenilor, printre care „Sărut mâna, mamă bună!”, o piesă dedicate mamei mele.

R.: Succesul deosebit ți-a atras invitații la spectacole și petreceri private atât în țară cât și în străinătate. În ce țări ai cântat până acum?
L.Ț.: Am cântat, câțiva ani la rând, în Iugoslavia, timp în care am câștigat bani frumoși și am putut să-mi fac un rost al meu. De asemenea, am avut foarte multe nunți în Austria, alături de Jiva Dinulovyci, cel mai bun saxofonist și Slobodan Ionovyci, acordeonist. Am cântat în Elveția, tot alături de ei, în Germania (în trei orașe Offenbach, Frankfurt și Munchen) mulți ani la rând. În paralel, cântam și în România. Am stat o dată 6 luni în Austria, fără să vin în țară, dar am suferit de dorul copiilor mei, pentru că eram, deja, căsătorită și aveam amândoi copiii, un băiat și o fată. Plângeam seară de seară de dorul lor, dar am venit cu mașină, bani, ca să realizez ceva pentru ei.

R.: Cum privește soțul tău viața artistică pe care o duci, cu spectacole, petreceri, perioade mai scurte sau mai lungi în care ești plecată de acasă?
L.Ț.: Soțul meu a înțeles că asta îmi e menirea, nu e un om gelos, ca să îmi impună să nu mai cânt și a știut de la început că eu nu pot trăi fără muzică. Iubește copiii foarte mult și le-a trimis tot ce a fost mai bun pentru că și el a fost mult timp și este și acum plecat în străinătate. Nu mi-a fost ușor, pentru că am fost mai mult singură. Am avut noroc cu mama și cu tata, care au fost alături de mine toată viața mea, iar frații m-au susținut și m-au ajutat să-mi cresc copiii.

R.: Și acum să vorbim despre frații tăi, Sorin, Gigi și Remus Făină, care au pornit și ei pe drumul muzicii, formând trupa de mare succes Triton.
L.Ț.: Sunt mândră de frații mei, de trupa Triton și am hotărât să cântăm și împreună. Există evenimente la care suntem invitați toți, dar continuăm să cântăm și separat, depinde ce își doresc cei care ne invită. Unii vin direct hotărâți că ne vor împreună, alții spun că au deja formație angajată, dar doresc să le fac eu un program, sau vor un program cu trupa Triton.
Ce mă bucur cel mai mult e că nu ne-am certat niciodată pe averi, tata și mama ne-au ridicat la toți case de jos, acolo la noi în Țicleni, toate la un loc, iar noi le-am continuat, le-am terminat și acum avem fiecare gospodăria lui și, mulțumim bunului Dumnezeu, avem tot ce ne trebuie.

R.: Care este activitatea ta discografică, la câte albume ai ajuns până în prezent?
L.Ț.: Am imprimat 10 albume, dintre care 6 cu Ansamblul Doina Gorjului. Am imprimat și împreună cu frații mei, iar acum pregătesc noi piese, într-o frumoasă colaborare cu AV Studio, Studioul Liviu Ploae și Televiziunea N-SAT TV, urmând să întregesc un nou album pentru publicul meu drag. Le mulțumesc pentru asta, în special, celor doi instrumentiști de elită: Marius Florea și Liviu Ploae, pentru muzică și orchestrație și tuturor celor care fac parte din această echipă minunată, căreia m-am alăturat cu mare drag.

R.: Un mesaj pentru publicul tău drag?
L.Ț.: Dragii mei, iubiții mei, vă iubesc și vă respect toată viața mea și vă dedic piesa ce urmează să fie lansată foarte curând și care sper să rămână în sufletele voastre și atunci când eu nu voi mai fi: „Lume, tu m-ai ridicat!”. În ea vă mulțumesc că ați fost și sunteți alături de mine. Am să vă dezvălui, acum, doar câteva versuri din acest cântec de suflet, care consider că este testamentul meu artistic și este un omagiu adus vouă: „Lume dragă, ți-am cântat/Și mereu te-am bucurat,/Tu cu drag m-ai ascultat/Și de jos m-ai ridicat./Lume dragă, să ții minte/Că voi merge înainte,/Cât oi fi pe-acest pământ/Te-oi iubi și o să-ți cânt!”
Vă mulțumesc și vă iubesc, toată viața mea!