Legile româneşti nu apără victimele violenţei în familie

Loading

O femeie din Gorj cere ajutorul poliţiei, ca să nu fie omorâtă de bărbat. Poliţiştii îl roagă pe agresor, prin uşă, s-o lase în pace. Agresorul îşi tăvăleşte victima prin casă, uitând, din fericire, de cuţitul şi satârul pe care le pregătise. Acest scenariu incredibil e cât se poate de real, pentru că legile din România au mai mare grijă de drepturile agresorilor, decât de victimele violenţei în familie.

Maria a săpat numai cu o bătaie, de faţă cu poliţia
Maria a săpat numai cu o bătaie, de faţă cu poliţia

O vom numi Maria, pentru că nu a fost de acord să-i dezvăluim identitatea. A fost, însă, de acord să ne spună cum a trecut pe lângă moarte.
La 43 de ani, după 16 ani de convieţuire, fără să fi avut copii cu el, Maria a hotărât să fugă din infernul în care trăia. După doi ani de bătăi aplicate sistematic de un individ care, de regulă, venea acasă beat, după plecări la părinţi şi reveniri, după rugăminţi şi plânsete ale unui ipocrit ordinar, femeia a luat taurul de coarne şi a deschis divorţul. Au urmat ameninţări cu moartea, pentru că individul nu accepta ideea că trebuie să-mpartă ce au făcut împreună.

Prima zi de coşmar
„Vineri, pe 29 ianuarie, a venit beat, ca de obicei şi m-a luat la bătaie. Am sunat, pentru prima dată în viaţa mea, la 112. A fost anunţat şeful de post, care a venit şi i-a pus în vedere să nu mă mai bată. Nici nu apucase să plece poliţistul, că m-a luat din nou la omor, pentru că am chemat poliţia. Noroc că eram în curte, şeful de post se oprise la câteva case mai încolo să vorbească cu un vecin şi mi-a auzit ţipetele. S-a întors, l-a amendat şi mi-a spus că e cazul să nu mai rămân acasă, pentru că e foarte riscant.”
Maria a dormit la o vecină, apoi a doua zi ne-a chemat pe noi, care suntem şi membrii ai Asociaţiei PRO VERTICAL, care militează împotriva violenţei în familie şi a cerut, din nou, sprijinul postului de poliţie.

Cu satârul pe masă
Femeia a sărit gardul, pentru că agresorul pusese drugul la poartă, apoi ne-a chemat înăuntru. Nu aceeaşi atitudine a avut individul, vizibil violent, care a împins-o, să nu intre în casă, în timp ce pe noi ne agresa verbal, iar pe poliţişti îi întreba de mandat. Cu toarte astea, femeia a intrat în casa a cărei proprietară e şi ea, ca şi bărbatul, repezindu-se să-şi ia lucrurile personale. A început o luptă, la care noi am reuşit să intervenim, poliţiştii rămânând afară. Au urmat ţipete ale femeii, care a fost târâtă de păr şi trântită pe jos. Au urmat urletele agresorului, care o acuza că l-ar fi muşcat de mână. Au venit şi poliţiştii în curte şi l-au strigat pe agresor să iasă afară, ca să stea de vorbă cu ei. Ce-am reuşit noi? Să luăm actele pe care cei doi se luptau şi să le ducem afară, ca să nu mai reprezinte un motiv de conflict. Să luăm cuţitele şi satârul (la indicaţia poliţiştilor) cu care individul o aştepta pe femeie. Să scăpăm din mâinile agresorului, cu tot cu ea, după ce am ajutat-o să-şi ducă lucrurile la maşina pe care i-am pus-o la dispoziţie.

Legea apără agresorul
După acest episod demn de un film de groază, Maria a depus plângere împotriva agresorului, apoi a acceptat, pentru câteva zile, să fie adăpostită la sediul asociaţiei. Ce au făcut poliţiştii? Au dat drumul la dosar la Parchet. De ce n-au intervenit aşa cum oricărui  om aflat „cu cuţitul la os” i s-ar fi părut corect să intervină? Din cauza legii. Pentru că legea românească prevede că poliţistul poate intra în locuinţă cu mandat, sau dacă ambii proprietari îşi dau acordul, sau, în ultimă instanţă, dacă apreciază că faptele care se produc într-o locuinţă sunt de natură să pună în pericol viaţa cuiva. Cum pot ei şti asta, dacă nu văd ce se întâmplă? Greu de spus. Iar poliţiştii mai au un motiv să stea în cumpănă şi să nu intervină. Au existat cazuri când, după agresiune, la care a intervenit poliţia, femeia a rămas în domiciliul comun, iar bărbatul a forţat-o să declare că poliţiştii au intrat abuziv, aceştia fiind apoi acuzaţi de violare de domiciliu.

Declaraţii
Inspectorul principal de poliţie, Daniel Tică, purtător de cuvânt al Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Gorj spune că poliţiştii au procedat cum cere legea: „În prima zi, cetăţeanul a fost amendat cu 200 lei, iar femeia a fost sfătuită să părăsească domiciliul. În a doua zi, bărbatul a fost amendat cu 500 de lei, după ce poliţiştii au încercat să aplaneze conflictul, fără să intervină mai mult decât le permite legea. Asta pentru că legea spune că aceştia pot interveni în domiciliu, fără acordul ambilor soţi, ca în cazul de faţă, doar dacă există indicii clare că se produce o agresiune, rămânând ca ei să aprecieze dacă e cazul să ignore împotrivirea unuia dintre soţi şi să intre fără acordul lui în casă/”
Constantin Aninoiu, avocatul victimei, spune, de asemenea, că poliţiştii sunt puşi în încurcătură când trebuie să intervină, pentru că legea e ambiguă şi ar trebui schimbată: „Violenţa în familie e din ce în ce mai actuală în România, pentru că legea e interpretyabilă şi chiar permisivă, poliţiştii riscând să fie acuzaţi de violare de domiciliu. E foarte greu să decidă la faţa locului. Oricum, când se aud ţipete, e clar  că trebuie să spargă şi uşa, dacă nu e prea târziu. Cred, însă, că legea trebuie să prevadă ca poliţiştii să nu poată fi sancţionaţi dacă nu se confirmă fapta pentru care intră în domiciliul conjugal al soţilor, dacă victima îşi schimbă ulterior declaraţia.”
Cu siguranţă, există mai puţine şanse ca poliţiştii să intre abuziv în casele românilor, decât ca victimele violenţei în familie să fie mutilate sau chiar omorâte, pentru că nu primesc ajutor la timp.

One Comment on “Legile româneşti nu apără victimele violenţei în familie”

  1. E trist că sunt unele femei care ajung în situaţia asta. E trist că legea nu le face nimic agresorilor. Îmi aduc aminte la o vizită de-a mea în Spania, că îmi spunea un cetăţean spaniol să nu care-cumva să mă iau de vreuna pe stradă că risc să fac puşcărie şi să iau bătaie cum n-am luat niciodată. Tot el îmi spunea că dacă vreo femeie dă în mine sau se ia de mine, să fac bine şi să plec, să evit că tot eu o păţesc. Acelaşi lucru ar trebui aplicat şi în România. Indiferent de statutul civil.

    P.S: Bine scris articolul.

Comments are closed.