Special

Politică

Istorie

Gorjul

Patrimoniu

Home » Magazin » Legende şi mister în Valea Cernei

Legende şi mister în Valea Cernei

Submitted by on 8 September 2017articol citit de 478 ori | 2 Comments

Ocrotit de zei, râul îşi poartă încă legendele prin deschiderile sălbatice din împărăţia munţilor. Cărările, vegheate de singurătate şi mister, urcă prin vuiet de codru şi freamăt de izvoare, purtând la deal şi la vale taine ale inimilor şi paşilor prin ferestre de timp. E o rară mângâiere să-i asculţi pe bătrâni vorbind despre drumurile mioarelor spre pajiştile Godeanului, despre idilele înfiripate cu dor prin poiene şi padini cu brazi, sub vălul crud de înger din răsfăţul văilor primitoare. Feciorii şi fiicele muntenilor de aici au atins lăstărişurile cu şoapte de iubire şi desfătări de suflet, trezind potecile, în pas timid şi legănat de vise. Trăirile şi şoaptele lor încă nerostite au coborât în adâncimi de amintiri, odată cu apusul stelelor în liniştea mare a lacului de la Valea lui Iovan, o enigmatică întindere de ape cristaline ce a umplut cu frânturi de alean toate minunile Cernei.

Cerna oferă un spectacol sublim ochilor privitorului

Cerna oferă un spectacol sublim ochilor privitorului

Dincolo de pragurile de piatră, lăsând în treacăt tulburătoarele zbateri dintre geanţurile Cheilor Corcoaia, fără vlagă parcă,Cerna se rostogoleşte obosită peste stâncării, râurându-se la vale, subţire şi aproape tăcută, pândită ici-colo de pereţii suri şi semeţi ai munţilor. Tumultul şi toate cântecele ei se afundaseră la Valea lui Iovan, sub privirile reci şi trufaşe ale barajului de piatră, unde lacul închide fără milă toate iubirile şi dorurile, toate durerile şi jertfele ce-au zămislit semeaţa zidire.
Peste faţa mării ivite între răscoliri de munţi uriaşi, cu toate apele cuprinse de somnul adâncurilor nevăzute, ca într-un templu al himerelor, poţi desluşi îngemănarea drumurilor pline de uimire, între păduri şi soare, între culmi şi horbote de nori. Sus, întrezăreşti nopţile şi spectacolul cerului cu puzderia de stele dăruind pământului vraja şi lumina. Dincolo de ape, înspre adâncimi de vale, ar mai fi de găsit lumea răpită din legende, cu tot mai rare aduceri-aminte despre vadurile în care ochii fecioarelor se limpezeau şi se însoreau cu viaţă în zburdălnicia neprihănită a râului. Parcă zăreşti printre amintiri legănarea lor celestă prin unduiri de valuri, cu plete umezi lăsate să curgă râuri pese umerii zvelţi şi albi din verile însorite, cu iia umedă şi desfirată, lipită de voluptatea şi jocul sânilor liberi, ca doi muguri de rouă vrăjiţi frumuseţea vieţii şi de lumina munţilor. Toate aceste imagini de taină revin parcă dintr-o lungă aşteptare a clipelor de basm, odată cu zămisliri adevărate ale vieţii de lângă frunţile de stâncă ale Godeanului, ca să se piardă iarăşi, cu tot farmecul şi gingăşia acelor vremuri, în jocul fără noimă al idilei de lângă pintenul sur al Chiciorei.
Lacul a închis totul, ca într-un amvon al luminilor ascunse. Au rămas însă aici legendele vechi. S-au născut altele. Acolo, deasupra Iovanului, umărul sur şi virgin al muntelui s-a prăbuşit peste ape, împingând în gura lacului pe Tudor şi Măriuca, doi boboci de fericire abia legaţi de inelul logodnei. Nu-i ajunseseră colosului de calcare atâtea nuntiri ale morţii. Trebuia stinsă şi această poveste de iubire, să i se lase ţinutului şi legenda acestor tineri jertfiţi de îngâmfarea muntelui.
Câte Ane nu au udat cu lacrimi această însetată mare a Cernei?
Lupta cu stânca şi apele a căpătat de multe ori dimensiunile tragediei pentru ca, peste lespezile din vatra văii, să se ridice un auster ochi de mare, înconjurat din toate părţile de privirile negre, tăcute şi nesupuse ale vârfurilor păduroase şi potrivnice.
Acolo, la întâlnirea cu Iovanul, au amuţit pentru veşnicie spasmele bulboanelor şi cascadelor argintii dintre strânsori de piatră. Nu e prea departe însă zâmbetul cărunt al izvoarelor Cernei, vuietul bulboanelor înspumate în caiere de nori albi. De acolo, potecile mai poartă şi azi spre stâne şi pajişti porniri năvalnice şi tandre de vis şi viaţă. Fetele şi feciorii îşi lasă încă în voia munţilor iubirile clocotitoare, picurând în focul inimilor câte ceva din taina şi alinarea plaiurilor verzi ale Cernei, pline de cântec, de doruri şi poveşti de viaţă dulce, înaripată.

2 Comments »

  • iulia says:

    Atat de frumos scrieti, atat de mestesugit folositi cuvintele si sentimentele in descrierea plaiurilor noastre natale, a obiceiurilor loculurilor , incat parca am toata copilaria, toate imaginile vii in fata ochilor ! Va multumim si ma bucur ca existati, incat sa ne incantati mereu cu amintiri vii
    !

  • iulia says:

    Atat de frumos scrieti, atat de mestesugit folositi cuvintele si sentimentele in descrierea plaiurilor noastre natale, a obiceiurilor locurilor, incat parca am toata copilaria, toate imaginile vii in fata ochilor! Va multumim si ma bucur ca existati, incat sa ne incantati mereu cu amintiri vii !