România are un nou preşedinte ales, Klaus Johannis fiind o premieră din toate punctele de vedere. În aceste zile am asistat la un moment istoric, specularea mitului „neamţului” din memoria colectivă, regele Carol I fiind făuritorul de stat naţional şi independent iar Ferdinand de România Mare. Klaus Johannis se află în faţa unei provocări deosebit de importante şi, cel puţin la nivel public, nu datorează asta decât poporului român. Dacă va reuşi să îi ţină la distanţă pe cei cu probleme de corupţie sau cu un trecut compromis, preşedintele ales poate lăsa în urma sa ceva care să fie de povestit nepoţilor.
Dacă Traian Băsescu nu a avut şansa să intre în istorie decât,poate prin cele două suspendări, integrarea în NATO şi UE fiind opera PSD, Johannis are în faţa sa cel puţin două provocări, lupta anticorupţie şi adoptarea monedei euro. Dacă cele două decizii vor fi luate în mandatul său, „neamţul” are şansa de a intra în istorie la fel ca foştii conducători de sânge nobil ai României. Rămâne de discutat cum va traduce strategia liberală de restrângere a prezenţei statului în economie şi întărirea rolului de garant al drepturilor constituţionale şi al bunei funcţionări a economiei de piaţă în România, cunoscute fiind problemele întâmpinate până acum.
Deşi programul electoral a fost unul foarte înceţoşat, la ambii candidaţi, am reţinut anunţul privind o reformă de fond a legislaţiei electorale, respectiv a sistemului de alegere a Camerei Deputaţilor, Senatului, preşedintilor de Consilii Judeţene si primarilor, dar si modificarea legislaţiei partidelor politice, atât în privinţa condiţiilor de înfiinţare a unor noi formaţiuni, cât si a finanţării acestora. Am mai auzit asta, inclusiv de la fostul USL, baronii de Toate culorile blocând total asemenea idei. Cum se vor transforma aceste lucruri în realitate în condiţiile în care noul PNL are la fel de mulţi baroni ca şi PSD-ul şi urmează alegeri în 2016 sau poate chiar mai devreme pentru parlamentare? Dar suntem în ţara „lucrului bine făcut” şi suntem datori să sperăm!
Lecţia de istorie ar trebui scrisă chiar de preşedintele ales, poate asta este cea mai mare provocare căreia trebuie să îi facă faţă!
