La mâna Vestului

Loading

Au trecut cinci ani din momentul când tot românul era fericit că a intrat în Uniunea Europeană, de parcă pe acolo alergau câinii cu covrigi în coadă. Pe cei din guvernarea Năstase, cei care au finalizat negocierile de aderare, i-a mai scăpat gura prin anii din urmă că au trebuit făcute concesii la greu la vremea aceea ca să aderăm la excepţional pentru o structură de care nu eram pregătiţi. An după an românii au dus-o tot mai prost, totul culminând cu această criză economică de care unii au interesul să nu se scape, a se citi Germania , ţara care ne tot dă lecţii în ultimele zile.
Dar mortul de la groapă nu se mai întoarce şi, ca urmare,  am supravieţuit ca ruda săracă a Franţei, Germaniei, Marii Britanii… în toată această perioadă. Atunci când a consumat aperitivele înainte de şedinţele şefilor din UE, preşedintele Băsescu a mai încercat timid să se facă auzit dar a fost lăsat să vorbească singur. România a plătit cu miliarde de euro apartenenţa la UE şi cu vinderea unor active-gen Petrom-pentru un drept de-a dreptul iluzoriu de a sta la masă cu Merkel şi alţii. Atât timp cât România a stat în banca ei, practic singurul drept era să mergem prin Europa fără vize, mai-marii Europei nu s-au făcut că văd nenumăratele abuzuri  ale guvernării Băsescu. Din momentul când Băsescu s-a plâns Europei că a fost martirizat la Bucureşti iar intenţia este să mai fim ţinuţi pe la porţile ţărilor bogate, România a fost pusă la index. Nu a contat că era vorba de hotărârea unui parlament suveran, că Băsescu era trimis în faţa poporului şi nu într-o celulă cum l-a trimis el prin intermediul  DNA pe Adrian Năstase, românii luaseră o decizie de stat suveran şi asta nu convenea. Barosso şi ceilalţi s-au înfierbântat, probabil şi pe seama unor intoxicări în care este specialist Mihai Răzvan Ungureanu, nu de dragul lui Băsescu, un pion, ci datorită faptului că noii lideri de la Bucureşti vin dintr-o generaţie care pare să înveţe din nou să spună nu. Vrăjelile cu “lovitură de stat”, “derapaje ale democraţiei” ş.a. nu ţin decât pentru un public occidental ignorant şi ignorat.
Până la urmă s-a făcut acum pe vrerea Vestului şi s-ar putea să fi fost şi decizia corectă, adică o reprezentativitate mai mare a votului. Dacă românii tot spun în sondaje că s-au săturat de Băsescu, să facă bine să o arate şi la urne. Altceva este de speriat, faptul că nu avem acces la propriile noastre decizii. Pentru că refuz să cred că la conducerea UE nu se ştie ce fel de instituţie este Curtea Constituţională sau că Parchetul, inclusiv apendicele său DNA, slujeşte doar anumite interese. Cred că europenii nu îl apară pe Traian Băsescu, nu îi mai poate sluji, ci dreptul lor de a se amesteca cu picioarele în România. O Monica Macovei, de exemplu, e doar comisarul sovietic de odinioară care îi spunea lui Gheorghe Gheorghiu Dej ce şi cum.
Ce ar fi de făcut? În primul rând să îl suspendăm pe Traian Băsescu cu 50% plus unul. Apoi să mai ridicăm vocea în Europa şi să dăm peste mână celor care se bagă aiurea în România. Şi poate o discuţie serioasă, are rost să rămânem într-o structură care nu ne aduce nici un fel de avantaje? Mai are rost să păstrăm statutul de “rudă săracă” sau încercăm şi altceva?  Să ştiţi că o plecare a noastră din UE ar destabiliza multe afaceri pe seama noastră, Barosso şi alţii ar plăti cu capul. Aşa că, să ne mai gândim!