Justiția din România trece prin cele mai dificile momente din 1989 încoace după ce a trimis în închisoare pentru șase luni un om nevinovat, o persoană cunoscută președintei Înaltei Curți de Casație și Justiție care i-a cerut acesteia o datorie mai veche. Acestea sunt faptele confirmate definitiv de o instanță judecătorească din România dar pentru că în cauză este parte chiar Livia Stanciu, președinta ÎCCJ, a mai apărut și o contestație în anulare care se va judeca într-un termen foarte rapid, destul de greu întâlnit la Curtea de Apel București.
Cum până la ora redactării acestui material nu a apărut demisia șefei ÎCCJ, un gest normal în oricare țară din Uniunea Europeană și care ar fi spălat obrazul Justiției din România, nu ne rămâne decât să inventariem două poziții diametral opuse care indiferent de deciziile instanțelor din viitor, au pus sub semnul întrebării munca unor oameni onești din sistemul de Justiție. Cum va mai avea cineva încredere în anumite instanțe, și acum sunt voci care spun lucrurile pe nume dar se pierd în corul de lăudători, după ce o femeie nevinovată a stat 6 luni după gratii? Recursul în anulare promovat de DNA în acest caz pe motiv că unul dintre judecătorii din cauză s-ar fi certat cu șefa ÎCCJ nu va rezolva criza, indiferent de soluția previzibilă, oamenii își vor pune întrebări și vor realiza că ”balanța” la noi se înclină uneori în afara cadrului legal. Cetățenii, cei care ar trebui să fie convinși că instanțele sunt absolut corecte după cum ne spune propaganda oficială, pot să se convingă acum că o ”sentință definitivă” care nu convine unui potentat din Justiție poate fi schimbată pentru ca persoana respectivă să fie ”spălată”. Chiar și în cadrul unei erori judiciare demonstrabile ușor, Livia Stanciu ar fi trebuit ”să se pună la dispoziția legii”, după cum se cere parlamentarilor dar, curios, acest lucru nu se întâmplă.
Condamnarea unei femei nevinovate la șase luni de închisoare(arest preventiv) în urma plângerii Liviei Stanciu este un abuz de drept. Practic este pus sub semnul întrebării chiar ”arestul preventiv”, atât de drag procurorilor și judecătorilor, pentru că fără el scandalul nu ar fi existat. Și să ne gândim, o plângere a șefei supreme din Justiție s-a dovedit neîntemeiată(denunț calomnios), vă dați seama că dacă judecătorii respectivi au riscat un asemenea verdict dosarul nu a stat în picioare. Dar s-a mers pe principiul ”doamna Președintă are dreptate” și s-a dovedit că nu are.
Cât despre ”Justiția în pericol” dacă pleacă Livia Stanciu de la ÎCCJ, anunțată de o anumită parte a presei, este o manipulare ieftină și deloc inteligentă. Bănuim că în România Justiția nu a început și nu se va sfârși cu Livia Stanciu!
