Judecători mizerabili…

Stop, stimaţi magistraţi! Nu vă alarmaţi! N-am scris „Judecătorii, mizerabili…”, ca să mă acuzaţi că generalizez şi, în acest fel, aduc atingere imaginii corpului magistraţilor, fără ca măcar să am probe. Mă aflu la distanţă de un „i” şi o virgulă de respectiva faptă, aşa că staţi liniştiţi, nu vă acuz pe toţi. Sunt printre dvs. oameni corecţi, care judecă pe dreptate, dar sunt şi mulţi mizerabili, cum scriam mai sus, adică: „ticăloşi, nemernici, infami”, potrivit Dicţionarului Explicativ al Limbii Române, care defineşte termenul folosit de mine. Şi, consider eu, caracterizarea li se potriveşte ca o mănuşă multora dintre oamenii plătiţi din banul public să facă dreptate. Şi n-am să dau decât trei cazuri, drept exemplu, ca să-mi susţin afirmaţia, fără să dau nume. Cei care se recunosc în faptele descrise şi sunt dispuşi să facă asta public, n-au decât să mă dea în judecată pentru jignirea pe deplin meritată pe care le-o aduc.
Cazul I: O judecătoare îl jigneşte pe avocatul acuzării, umilindu-l în faţa colegilor şi a publicului din sala de judecată, conştientă fiind că acesta nu o va pune la punct, pentru că nu-şi permite să pericliteze cazul, enervând-o pe doamna cea frustrată de la prezidiu, care-şi varsă, probabil, la slujbă, năduful acumulat în restul zilei. Toţi avocaţii din barou se plâng, neoficial, de comportamentul respectivei purtătoare de robă, dar nimeni n-a făcut plângere, până acum, împotriva ei.
Cazul II: Un judecător dă o sentinţă că o adunare generală extraordinară a unei asociaţii nu a fost statutară, prin neîndeplinirea numărului minim necesar de membrii prezenţi, de jumătate plus unul, pentru că partea care acuză a adus tabele fictive din care rezultă că numărul membrilor asociaţiei ar fi mult mai mare. Dar respectivul judecător nu poate spune că a fost indus în eroare de acuzatori şi de aceea a dat o sentinţă greşită, pentru că partea acuzată a depus la dosar hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă, din care rezultă clar numărul membrilor asociaţiei şi, implicit că adunarea generală a asociaţiei a fost statutară. Cei care acuză sunt conducătorii asociaţiei, care nu sunt de acord cu hotărârea luată de adunarea generală pe care o contestă, aceea de a-i demite.
Cazul III: O judecătoare primeşte, întâmplător sau nu, toate dosarele care privesc litigii ce au legătură cu pădurile administrate de  ocolul silvic din zonă, al cărei şef e soţul său. Şi nu a mustratr-o niciodată conştiinţa, în atât de mult încât să se abţină în respectivele dosare. De fapt, de ce s-ar abţine, dacă s-a străduit atât de mult să-l vrăjească pe calculatorul care distribuie, vezi Doamne, aleator, dosarele, ca atunci când vin cele silvice, să pice taman la ea.
Iar astea sunt doar cazurile pe care le-am aflat în ultima săptămână, adică cele mai proaspete, pentru că, de-a lungul timpului, am întâlnit nenumărate cazuri, unul mai grav decât altul. Iar cea mai nonşalantă replică pe care am auzit-o din gura unui judecător mizerabil a fost: „Nu-i nici o problemă. Legiuitorul a dat posibilitatea mai multor căi de atac, aşa că cine nu-i mulţumit poate să se ducă mai departe…” Că „nemulţumiţii” trebuie să plătească cu nervii, banii şi timpul lor faptul că un judecător a luat şpagă ca să judece strâmb nu contează pentru mizerabili. Nici stresul bieţilor oameni şi nici riscul să le crape un vas, de supărare, nu contează pentru ei. Ca să nu mai spun că e foarte posibil ca cel care a dat şpagă la prima instnţă, ca să încline balanţa în favoarea lui, va încerca să găsească un judecător mizerabil şi la instanţa superioară şi aşa mai departe, ca să câştige definitiv şi irevocabil. Doar pentru ei şi pentru judecătorii mizerabili nu contează dacă omul de rând moare cu dreptatea în mână. De fapt, chiar ăsta e scopul lor. Chiar şi mizerabilil judecător care a judecat strâmb are interes ca cel nedreptăţit de el să nu câştige la instanţele superioare, ca să nu se trezească cu o sentinţă finală pe dos decât cea dată de el. Pentru că la un număr mai mare de soluţii ale sale desfiinţate de instanţele superioare, primeşte o bilă neagră la sfârşit de an şi nu mai are dreptul să crească în grad la următoarea avanare programată.