Vântul îşi vântură pletele-i răcoroase în pânza de mătase verde a frunzelor de arţar de pe culmea împodobită cu păduri înalte cât un castel medieval. Şuierul Cernei răzbate din vale, ca o inedită voce a munţilor, şi se pierde în podoaba versanţilor şi-n treacătul văilor ascunse sub umbra crestelor calcaroase. Coborâm pe drumul care ne aduce în spectaculoasa şi sălbatica vale a Cernei, să admirăm la faţa locului miracolul celui mai puternic izbuc din România.
Trecem râul peste trunchiul unui fag uriaş prăvălit de-a curmezişul albiei învolburate şi căutăm cărarea care ne îndrumă spre izvorul fenomenal. De fapt, Cerna îşi adună apele mult mai de departe, tocmai din căldările glaciare ale Munţilor Godeanu, le uneşte în matcă, undeva în aval de Valea Soarbele şi se împlineşte de-a binelea aici, sub veghea solemnă a ciucevelor, cu însăşi puterea ei – râul nevăzut care irupe voiniceşte de sub platoşele de calcare ale munţilor.
Câteva căsuţe vieţuiesc printre pâlcurile de molid şi larice, pe malurile apei reci şi neobişnuit de limpezi. Dinspre vârfuri coboară spre vale plaiuri şi poiene verzi peste care se zăresc la păşunat cirezile aflate la vărat. S-a ruinat cabana pădurarilor şi vânătorilor care urcau odinioară în raiul acestor peisaje montane să dea de urma caprelor negre şi a cocoşului de munte. Şi pepiniera s-a sălbăticit. Doar coloanele dese ale tulpinilor de arţar se ridică deasupra ierburilor ce-au năpădit ceilalţi puieţi. Ajungem în prăvala muntelui. Cântecul păsărilor nu se mai aude de vuietul sălbatic al izbucului scăpat din strânsorile adânci de calcare prin multe şi nebănuite deschideri de stâncă. Aici, sub privirile misterioase ale ciucevelor, iese la lumină râul subteran cu care munţii dăruiesc Valea Cernei – una dintre cele mai frumoase văi din Carpaţii noştri.
Prin ţinutul lui Iorgu Iorgovan
Suntem într-un univers plin de legende şi mituri. Cel mai cunoscut în acest ţinut este mitul vestitului Iovan Iorgovan, acel Hercule al Valahiei care a reuşit să răpună hidra cuibărită în Munţii Cernei, între crestele pleşuve ale Oslei şi Retezatului Mic. Deschiderea largă a văii Cernişoarei este dominată de făpturile albe ale ciucevelor răsărite din vârfuri de brazi semeţi şi din adânci păduri de fag. Prietenii mei sunt fascinaţi de măreţia spectaculoasă a naturii. Avem în faţă abruptul calcaros de sub Ciucevele Prihodului Mare, Frasinului şi Chicerii. Pe malul stâng al Cernişoarei – Ciuceava Mare şi Ciuceava Neagră, iar apoi, spre albia Cernei, se înalţă Ciuceava Văcarea şi Ciuceava lui Drăgan.
Mugurii de brad sunt încă fragezi. Era spre miezul lui iunie când s-a întâmplat să ne oprim în acest ţinut de basm. Alexandru este încântat de puritatea florilor de soc. Nae vrea să afle cum de ţâşnesc aşa deodată atâtea ape din trupul muntelui şi îşi face cu grijă trecerea printre bolovănişuri, tot mai sus. Ovidiu este deja mut, nu scoate o vorbă, admiră repezişul de ape despletite printre captalanii verzi şi stâncăriile sure şi se minunează. Urcăm spre rădăcina izvoarelor, admirând buchetele de priboi şi garofiţe înflorite în năvala aerului deosebit de răcoros. Ne aşezăm pe lespezile milenare şi simţim sub tălpi vuietul muntelui. Este glasul apelor care izbucnesc din străfundul adâncurilor calcaroase, să se cunune cu lumina soarelui în aceste uimitoare izvoare.
Repezişuri gonind în valuri cristaline printre umerii reci ai bolovanilor şlefuiţi de vălul undei călătoare, bolboroase clocotind în candelabre înspumate formate peste străluciri de şuvoaie, valuri trupeşe ocolind cremenea – toate acestea sunt frumuseţi din tabloul izbucului Cernişoarei, o minune a pământului care dăruieşte Ţara Cernei cu viaţă, pitoresc şi unicitate.
Ne lăsăm fermecaţi de ingenuitatea locului şi ne oprim pe puntea-prepeleac din avalul gălăgiosului izbuc. Valul bogat şi rece împrumută ceva din culoarea cerului şi din verdele curat al pădurilor, dând râului o strălucire aparte, asemănătoare cu aceea a pietrelor preţioase foarte rare. Frumuseţea lui umple valea de legende cu alte mii şi mii de frumuseţi. În coasta povârnişului, morişca electrică se roteşte-n iureş de torent. Cerna susură la vale. Şi înnobilează lumea!
