În ultimele două decenii staţiunea Rânca a cunoscut o explozie în ceea ce priveşte construcţiile imobiliare, de la simple cabane şi pensiuni până la hoteluri de trei stele. Modernizarea celor 108 km ai Transalpinei au atras noi valuri de turişti, atraşi de frumuseţea şi sălbăticia zonei, astfel încât, în viitor, Rânca va deveni, cu siguranţă, o rivală a celebrelor staţiuni de pe Valea Prahovei. Puţini cunosc, însă, trecutul acestei perle a turismului gorjean.
La începutul secolului XX, muntele Rânca făcea parte din moşia Novaci, care era stăpânită în indiviziune de urmaşii vornicului Costache Vlădoianu. Banca Populară Gilortul, înfiinţată de Dumitru Brezulescu în 1902, a cumpărat, prin licitaţie publică, această moşie prin ordonanţa de adjudecare a Tribunalului Gorj din 2 ianuarie 1908, contra sumei de 400 500 lei. A urmat o adevărată împroprietărire a ţăranilor novăceni, cărora banca le-a vândut la un preţ scăzut terenurile arabile şi fâneţele, rămânând proprietară doar a munţilor Rânca, Larga, Pleşa Tâmpei, Plopu, Cerbu, Tâmpa şi Măgura. Este meritul lui Dumitru Brezulescu de a fi intuit potenţialul turistic al acestei zone şi de a fi construit, cu sprijinul lui Aurel Diaconovici, inginerul-şef al judeţului Gorj, şoseaua care porneşte din Novaci până sub Vârful Păpuşa. Moartea sa timpurie, la doar 36 de ani şi izbucnirea primului război mondial, vor stopa temporar naşterea noii staţiuni.
Început în perioada interbelică
Aceasta va avea loc în anii ’30 ai secolului trecut, când Banca Gilortul a construit în Rânca şase cabane cu câte cinci camere fiecare şi în Novaci un sediu propriu, unde funcţiona un hotel şi un restaurant. Noua staţiune s-a impus rapid, numai în anul 1934 fiind vizitată de 1052 de turişti. Acest succes a dus la decizia Ministrului Muncii, Sănătăţii şi Ocrotirilor Sociale nr. 54 222 din 24 august 1935, prin care comuna Novaci ,,se recunoaşte ca localitate climatică cu toate drepturile şi îndatoririle prevăzute în legi şi regulamente privitoare la instituţiile hidrominerale şi climatice’’, decizie publicată în Monitorul Oficial nr. 216 din 20 septembrie 1935. La 7 august 1936, Prefectura Jud. Gorj a cerut de la Banca Populară Gilortul o suprafaţă de 1000 m² în muntele Rânca, unde Oficiul Naţional de Turism va construi o cabană cu 13 camere în valoare de 1 400 000 lei, arhitect fiind Iulius Doppelreiter. Pe lângă aceasta, Banca a mai donat, la 18 mai 1937, Oficiului de Educaţie şi Îndrumare a Tineretului Român 2500 m² în muntele Rânca, iar la 8 decembrie 1938 o suprafaţă egală a primit şi organizaţia de tineret ,,Straja Ţării’’. Pe lângă dezvoltarea turistică, Banca Gilortul a acordat o atenţie deosebită şi exploatării economice a celor 659 ha pădure de brad şi fag şi 95 ha gol alpin a muntelui Rânca, având aici o stână, fabrică şi depozit de cherestea, care, în 1938, valorau 190 660 lei. Instaurarea comunismului în România şi naţionalizarea băncilor în anul 1948, va duce la trecerea în proprietatea statului a bunurilor mobile şi imobile a Băncii Populare Gilortul, inclusiv a staţiunii Rânca.
Evoluția în perioada comunistă
În perioada comunistă, Rânca a beneficiat, începând cu anii ’60, de investiţii masive în ceea ce priveşte infrastructura şi serviciile turistice. Astfel, în 1964, Ministerul Poştelor şi Telecomunicaţiilor primeşte de la Sfatul Popular Novaci un teren în suprafaţă de 1 ha în muntele Cerbu ,,pentru deservirea Olteniei şi depresiunii Petroşani cu programe de televiziune”. Noua staţie de televiziune va cuprinde clădirea corpului tehnic, o casă de pompe, o casă de pază, de rezervoare şi o platformă carosabilă împrejurul corpului tehnic. În 1965, Comitetul Executiv al Sfatului Popular al Regiunii Oltenia transmite în administrarea Cooperativei de Consum Novaci un teren în suprafaţă de 780 m² pentru construirea unui bufet cu terasă la Rânca. Un an mai târziu au loc reparaţii capitale la cele 3 cabane şi pentru aducţiunea apei potabile. La 31 mai 1966, Sfatul Popular al Raionului Gilort decide deschiderea staţiunii Rânca la 15 iunie şi amenajarea unui teren de sport ,,şi alte instalaţii care să permită folosirea plăcută a timpului liber”.
La 13 mai 1968 Consiliul Popular Judeţean Gorj a decis transmiterea în folosinţa Ministerului Forţelor Armate a unui teren în suprafaţă de 8000 m² situat în zona Rânca în vederea amplasării construcţiilor necesare instruirii U.M. 01083 Craiova. Peste un an Ministerul solicită Consiliului Popular Novaci trecerea în administrarea sa a 9 ha din golul alpin Rânca. La 7 iunie 1970 acesta trece din administrarea Staţiunii experimentale Bârseşti în cea a Direcţiei Generale pentru Agricultură şi Industrie Alimentară Gorj, care în anul 1977 iniţiază un amplu plan de îmbunătăţiri a pajiştilor din golurile alpine şi subalpine. Lucrările în valoare de 1 268 000 lei au durat trei ani şi au constat în defrişări de arboret dăunător, fertilizări cu îngrăşăminte chimice şi însămânţări în plaiurile Măgura Făget, Cerbu, Plopul, Florile Albe şi Tolanu Mic. La 30 august 1978, Oficiul de Cadastru şi Organizarea Teritoriului Gorj pune la dispoziţia Întreprinderii Miniere Rovinari 7 ha de teren neproductiv, folosit anterior de Universitatea din Craiova, pentru a fi amenajată ca pajişte alpină. La 22 iulie 1980 Consiliul Popular al oraşului Novaci se adresează Întreprinderii de Transport Auto Gorj ,,întrucât în această perioadă există o mare afluenţă de turişti atât din judeţul Gorj, cât şi din întreaga ţară spre staţiunea climaterică Rânca şi neexistând un mijloc de transport din Novaci la Rânca vă rugăm să puneţi la dispoziţie cât mai urgent un mijloc de transport în comun cu program zilnic până la data de 15 septembrie”.
După 1989 s-au construit sute de cabane şi pensiuni, hoteluri, o biserică şi s-au amenajat pârtii de schi pentru iubitorii sporturilor de iarnă, Rânca devenind, cu adevărat ,,Perla Olteniei”. La capitolul minusuri trebuie să precizăm lipsa unui plan urbanistic al staţiunii şi modul haotic în care s-a construit.
Cristian Grecoiu
