De-a lungul istoriei, Biserica a reprezentat mai mult decât o instituţie, fiind, de fapt, centrul în jurul căreia gravita întreaga comunitate. Înainte de a fi o unitate administrativă, satul românesc a fost o parohie, în care preotul era de multe ori şi lider al comunităţii pe care-o păstorea. Monografia unei localităţi este incompletă fără cercetarea şi cunoaşterea rolului pe care l-a avut religia în viaţa oamenilor. Din fericire pentru cercetători, fondul arhivistic ,,Protoieria Judeţului Gorj”, aflat în depozitele Serviciului Judeţean Gorj al Arhivelor Naţionale, conţine informaţii valoroase despre parohiile gorjene începând cu anul 1870.
Parohia Pociovaliştea era formată din patru biserici: Biserica cu hramul Sf. Ioan Botezătorul din satul Pociovaliştea construită în anul 1834 şi refăcută la 1856, Biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului din acelaşi sat, ctitorită în 1835 şi refăcută în 1855, Biserica cu hramul Intrarea În Biserică din satul Siteşti construită în anul 1848 şi Biserica Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril din satul Huluba ctitorită la 1893. În anul 1871 parohia era deservită de doi preoţi: preotul Ioan Gheorghe, cântăreţul Petre Popescu şi paracliserul Gheorghe Ion Popescu la Biserica Sf. Ioan Botezătorul, iar preotul Gheorghe Toma, cântăreţul Ioan Popa Gheorghe şi paracliserul Ion Surupăceanu la Biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului. În anul 1894 parohia Pociovaliştea avea 176 familii şi 1193 de suflete, preot paroh era Nicolae Constantinescu, iar Dumitru Ionescu şi Nicolae Buduran epitropi parohiali.
Evoluţia din prima jumătate a secolului XX
În anul 1914, biserica parohială ,,Sf. Ioan Botezătorul’’ se afla în reconstrucţie, exista o bibliotecă parohială cuprinzând peste 300 de cărţi, iar biserica din Huluba poseda ca avere 1,5 ha pământ primit ca donaţie.La 8 martie 1912, din iniţiativa preotului Constantin Bălăceanu, s-a înfiinţat în comuna Pociovaliştea Banca Populară ,,Românul”, societate cooperativă cu un capital subscris de 8 500 de lei. Beneficiile realizate îi permit Băncii Populare ,,Românul” să sprijine material operele de binefacere, după cum urmează: 1 400 lei pentru şcoală, 6 000 lei pentru biserică, 4 591 lei pentru învăţământul cooperatist, 200 lei pentru Societatea Mormintele Eroilor, 500 lei pentru aviaţia română şi alte donaţii totalizând 13 000 lei.
În 1919 este ales preşedinte al Consiliului de Administraţie al băncii preotul Nicolae Săftoiu. Născut în 1890 în Leleşti, a urmat cursurile seminarului ,,Nifon Mitropolitul”, fiind hirotonisit preot în anul 1913. Este numit preot paroh în Pociovaliştea în 1924. Adunarea Generală din 25 martie 1923 a decis donarea a 500 de lei pentru biserica în construcţie. La 28 iunie 1925 Consiliul de Administraţie decide cumpărarea a 25 de cărţi de la Tipografia ,,Lumina”, pe care le-a donat şcolii pentru a fi acordate ca premii şcolare. În iulie 1931 Banca Populară ,,Românul” acordă Comitetului şcolar din comună un împrumut de 2 100 lei, iar Comitetului bisericii 2 300 lei.
În anul 1930, 61 de enoriaşi ai bisericii din Huluba cer Episcopiei Râmnicului trecerea lor de la parohia Ciocadia la parohia Pociovaliştea, din următoarele motive: până în anul 1926 satul Huluba a făcut parte din parohia Pociovaliştea; distanţa faţă de biserica parohială din Ciocadia este de 5 km, în timp ce biserica parohială din Pociovaliştea este doar la 2 km şi din punct de vedere administrativ satul face parte din comuna Pociovaliştea. În faţa acestor argumente Episcopia aprobă ca de la 1 iulie 1930, biserica din Huluba să facă parte din parohia Pociovaliştea.
În anii războiului
În anul 1941, comuna Pociovaliştea era împărţită în 2 parohii: Pociovaliştea şi Tomeni. Prima cuprindea satele Pociovaliştea (159 de familii şi 562 de suflete) şi Siteşti (107 familii şi 395 de suflete), iar ce-a de-a doua satele Tomeni (136 familii şi 533 de suflete), Bălani (54 de familii şi 223 de suflete) şi Huluba (92 de familii şi 329 de suflete). În prima parohie, datorită conducerii energice a preotului Nicolae Săftoiu exista un cor bisericesc, o bibliotecă parohială cu 200 de volume şi 100 de cititori şi o cantină şcolară, unde elevii primeau o masă gratuită. În 1939 s-a înfiinţat un Cămin Cultural, afiliat Fundaţiilor Regale şi enoriaşii au colectat pentru biserică 80 000 lei. Preotul Nicolae Săftoiu era ajutat în oficierea serviciului divin de doi cântăreţi: P. Caragel născut în 1881 şi numit în 1899 şi Gh. Constantinescu, născut în 1888 şi numit în 1905.
La parohia Tomeni, nou înfiinţată, preot paroh a fost numit, în baza Decretului nr. 3468/1940, Dumitru Lăcătuşu, născut în 1916 în comuna Poienari, licenţiat în teologie. Biserica Adormirea Maicii Domnului a fost reconstruită în 1932, iar la 3 noiembrie 1946 a fost sfinţită biserica nouă din satul Huluba, zidită pe locul celei vechi. Slujba a fost oficiată de un sobor de preoţi în frunte cu protoereul Sebastian Pârvulescu, delegatul Episcopiei. La ridicarea noului lăcaş de rugăciune şi-au adus contribuţia toţi locuitorii satului şi în special Grigore Geamănu, secretar general în Ministerul de Interne, care a donat 2 milioane lei şi Ion Giugiulan, preşedintele Băncii Gilortul din Novaci.
Instaurarea comunismului de către trupele sovietice şi ideologia atee pe care acesta o promova nu au reuşit să distrugă sentimentul religios al poporului român, Biserica rămânând o instituţie fundamentală, mai ales în lumea satelor.
Cristian Grecoiu
