Special

Politică

Istorie

Gorjul

Patrimoniu

Home » Patrimoniu » Istoricul parohiei Cernădia

Istoricul parohiei Cernădia

Submitted by on 22 December 2011articol citit de 2,189 ori | No Comment

De-a lungul istoriei, Biserica a reprezentat mai mult decât o instituţie, fiind, de fapt, centrul în jurul căreia gravita întreaga comunitate. Înainte de a fi o unitate administrativă, satul românesc a fost o parohie, în care preotul era de multe ori şi lider a comunităţii pe care o păstorea. Monografia unei localităţi este incompletă fără cercetarea şi cunoaşterea rolului pe care l-a avut religia în viaţa oamenilor. Din fericire pentru cercetători, fondul arhivistic ,,Protoieria Judeţului Gorj”, aflat în depozitele Serviciului Judeţean Gorj al Arhivelor Naţionale, conţine informaţii valoroase despre parohiile gorjene începând cu anul 1870.

Preotul Sebastian Pârvulescu va câştiga repede respectul şi aprecierea enoriaşilor săi

Preotul Sebastian Pârvulescu va câştiga repede respectul şi aprecierea enoriaşilor săi

Parohia Cernădia este formată din trei biserici: biserica parohială cu hramul Sf. Dimitrie din satul Cernădia, biserica cu hramul Intrarea în Biserică a Maicii Domnului care deservea satele Măgura Berceşti şi biserica cu hramul Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril din satul Schela (Vlădoi). Biserica parohială a fost construită în anul 1813 de protoiereu Dimitrie Cernăzeanu şi soţia sa Smaranda, care a şi înzestrat noul lăcaş cu 101 ha în pădurea Pobărăşti. Spre deosebire de celelalte două biserici, care erau de lemn, cea parohială era ,,de zid’’, dar la începutul secolului trecut a fost demolată, iar pe locul ei s-a construit de către locuitori, după planurile arhitectului Alexandru Săvulescu, biserica actuală sfinţită la data de 21 mai 1909. Biserica din satul Măgura a fost ctitorită de preotul Staicu Vasile şi fraţii săi în anul 1834, fiind reparată în anul 1893, iar cea cu hramul Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril a fost construită de locuitorii satului Vlădoi în anul 1859 şi reparată în 1889.

Bisericile din Cernădia la sfârșitul secolului al XIX-lea…
În anul 1871, fiecare biserică avea preotul ei, după cum urmează: la biserica din Cernădia slujea preotul Anghel Pupăzan, Ioan Rotaru cântăreţ şi Constantin Dugulean paracliser; biserica din satul Măgura avea ca preot pe Gheorghe Ceauşescu, Udrea Flitan cântăreţ şi Ion Preda Dincă paracliser, iar cea din satul Vlădoi pe preot Constantin Bontoe, Petre Gioancă cântăreţ şi Gheorghe Dumitru Enoiu paracliser. În anul 1902 satul Cernădia era format din 137 de familii şi 680 de suflete, satul Vlădoi avea 76 de familii şi 327 de suflete, iar satele Măgura şi Berceşti aveau 76 de familii şi 380 de suflete. În anul 1885, parohia Cernădia avea doi epitropi: unul ales de săteni, Constantin Popescu şi unul numit de autorităţi, Dumitru Şoacă. După decesul preotului Anghel Pupăzanu la 12 octombrie 1899, prin decretul chiriarhal nr. 3415, a fost numit preot paroh Radu R. Bercescu, care fusese hirotonit la 27 aprilie 1857 şi care avea deja o vârstă înaintată (70 de ani). El era ajutat în efectuarea serviciului divin de cântăreţii bisericeşti Anghel Popescu şi Petre Rotaru şi Ion P. Badea, paracliser.
Cu ocazia instalării sale ca preot, are loc o inventariere a averii mobile şi imobile a bisericilor din parohia Cernădia. Astfel biserica Sf. Dimitrie deţinea ,,Sfântul Prestol, pe care se află un chivot nou pentru conservarea sfintei împărtăşanii, două cruci, un clopoţel mic de alamă, două sfeşnice mici de alamă, un antimis cu burete, una evanghelie, una liturghie, două acoperăminte mese naţionale. La Proscomidie: un potir, un disc, o steluţă, o linguriţă, un sfeşnic mic de alamă, un taler de cositor pentru anafură, patru procovete, două sticluţe pentru vin şi apă, un şervet, una candelă, două rânduri de odăjdii, un epitaf, două cădelniţe, o ladă un scaun. În biserică: cinci sfeşnice, trei adveri, două steaguri, una pereche cununi, una pereche foarfeci, una sticluţă cu sfânt mir, un tetrapod, un dulap, un policandru, opt icoane, două mese. Cărţi: 12 minee, un apostol, psaltire, un octoih, un triod, un tipic, o cazanie, două predici, un tedeum, un catavaster, două penticostare. Două clopote mari, dintre care unul spart, una toacă de lemn, opt candele, una botezătoare, condică de expedierea hârtiilor şi toate dosarele de la 1894 până în prezent.. 101 hectare de pământ cu pădure donate de Protoereu D. Cernăzenu.”

…și începutul secolului XX
Biserica cu hramul Intrarea în Biserică deţinea ,,un hectar pământ, un chivot pentru păstrarea sfintei împărtăşanii pe sf. Prestol, un antimis, una Evanghelie, una Liturghie, cruci, un clopoţel, una cădelniţă, patru mese. La Proscomidă: un potir, trei discuri, o stea, două linguriţe, patru procoveţe, două mese naţionale, trei advere, una pereche odăjdii, un steag, un clopot mare, una toacă. Cărţi: un octoih, 12 minee, un penticostar, un apostol, o psaltire, o evanghelie, un triod, un tipic, 14 icoane, un iconostas, două mese, un scaun, una ladă, una botezătoare, un policandru, o cazanie.”
Biserica din satul Vlădoi avea ,,un antimis cu burete pe sf. Prestol, o evanghelie, o liturghie, trei mese, un clopoţel, o cădelniţă, zece sfeşnice, zece candele, un clopot mare, o botezătoare, un rând complet de odăjdii, un epitaf, un steag, trei adevere, două discuri, două stele, un potir, două linguriţe. Cărţi: un octoih, 8 minee, un penticostar, un apostol, o psaltire, un triod, una cazanie, 14 icoane, un iconostas, trei mese, două scaune, un policandru.”
În anul 1910 preot paroh era Sebastian Pârvulescu, născut în anul 1883 în satul Calopăr, care la 4 mai înaintează un raport Protoieriei Gorj despre starea parohiei, din care aflăm că aceasta avea o bibliotecă de 182 de volume şi număra 327 de familii. Tot din acest raport aflăm informaţii despre averea bisericii, formată din ,,o curea de moşie de vreo 2,5 ha, precum şi 200 de hectare pădure şi islaz în plai, actualmente cotropită de obştea locuitorilor, şi pentru care moşie, Casa Bisericii a deschis proces delicvenţilor; iar biserica filială Intrarea în biserică posedă tot din donaţiuni vreo 0,5 hectare loc de muncă, care împreună cu acea neîncălcată a bisericii parohiale se arendează, în folosul bisericiilor parohiei.”.
Preotul Sebastian Pârvulescu, absolvent de seminar şi licenţiat în teologie, va câştiga repede respectul şi aprecierea enoriaşilor săi, datorită calităţilor sale morale şi caracterului intransigent. Participă la Campania din 1919 împotriva Ungariei, ca preot militar la Brigada I de Artilerie. Se va implica şi în mişcarea cooperatistă, la iniţiativa sa înființându-se, în anul 1908, Banca Populară Cernăzoara, al cărei preşedinte a fost ales în anul 1911.
Sub conducerea sa, numărul membrilor creşte de la 27 în 1908 la 220 în anul 1928, iar capitalul social sporeşte, în aceiaşi perioadă de la 478 la 1 495 728 lei. În anul 1932, Parohia Cernădia avea depuşi la această bancă o sumă de 38 572 lei. La 1 aprilie 1936 Anghel Popescu a demisionat din funcţia de cântăreţ bisericesc, în locul său fiind numit Ion V. Flitan, absolvent al Şcolii de Cântăreţi ,,Cozia”, născut la 1 februarie 1908.
Instaurarea regimului ateu comunist va însemna o perioadă de persecuţie a Bisericii, ale cărei proprietăţi sunt confiscate, iar mulţi dintre preoţi vor fi închişi. Astfel, preotul Sevastian Pârvulescu va intra în vizorul noilor autorităţi, care l-au declarat ,,chiabur” şi îi vor naţionaliza casa.
Cristian Grecoiu

Comments are closed.