Istoria neamului, uitată în Pasul Vîlcan

Prin Pasul Vîlcan (1621,6 m) din munţii cu acelaşi nume, aflaţi la graniţa dintre judeţele Gorj şi Hunedoara, trec două drumuri istorice, ce ar putea deveni trasee turistice importante ale României. Ele nu sunt circulate, din păcate, decât de câţiva iubitori ai naturii şi de localnicii care urcă în munţi să-şi pască oile sau să culeagă afine. Asta pentru că nu sunt întreţinute şi nici mediatizate, foarte puţini oameni ştiind povestea lor.

Troianul
Primul drum se cheamă Troianul, Traianul, sau Drumul lui Traian şi face parte din  drumul care unea, acum 2000 de ani, Drobeta cu Ulpia Traiana. El a fost construit de armatele romane pentru a cuceri capitala Daciei, Sarmizegetusa. Drumul intra în Gorj pe la Cătunele, atingând Jiul la castrul de la Pinoasa, urma malul stâng al acestuia, trecând prin Pasul Vâlcan, apoi pe Valea Streiului, până la Haţeg şi ajungea la în inima Daciei. Istoricul Alexandru Ştefulescu l-a reperat în dreptul castrului roman Bumbeşti-Jiu, urcând pe Valea Porcului. El există şi azi, fiind folosit ca drum forestier, dar la aproximativ 5-6 km de Pasul Vâlcan dispare, devenind potecă de picior.

Drumul Neamţului
Tot prin Pasul Vîlcan trece Drumul Neamţului, suprapunându-se pe o porţiune de câţiva km cu Drumul lui Traian, spre Vulcan. I se spune aşa, pentru că, În primul Război Mondial, în urma declaraţiei de război a României împotriva Austro-Ungariei de la 27 august 1916, românii au trecut graniţa, ce se afla pe coama Meridionalilor, prin apropierea Pasului Vâlcan, să elibereze Transilvania. Aici s-au dus lupte grele între nemţi şi români, tranşeele făcute de soldaţi fiind vizibile şi în ziua de azi.
Drumul Neamţului, marcat pe hartă ca drum judeţean (DJ 664), deşi ar merita titulatura de drum naţional, pentru că leagă două judeţe şi chiar două regiuni istorice, se desprinde din Drumul European 79 în dreptul comunei Turcineşti, o traversează spre nord, apoi trece prin Schela, Pasul Vîlcan şi coboară în oraşul Vulcan. Pe vremuri era folosit de negustorii care făceau comerţ peste graniţă, dar după Primul Război Mondial, când a fost finalizat drumul de pe Defileul Jiului, Drumul Neamţului a fost părăsit. El mai e folosit, în prezent, de localnici şi de cei care se ocupă de  întreţinerea liniei de înaltă tensiune de 220 kv, construită în 1966 pentru a lega Centrala Electrică de Termoficare Paroşeni, prin Târgu Jiu, în Sistemul Energetic Naţional.

Şi Mihai Viteazul l-a parcurs
Drumul Neamţului a avut şi în 1600 un trecător celebru. Mihai Viteazul, care venise la boierii olteni ce-i mai rămăseseră credincioşi, cu puţin înainte să fie ucis, a trecut pe el pentru a ajunge la Viena, să ceară ajutor împăratului Rudolf al II-lea. Legenda spune că, înainte să ajungă în Pasul Vîlcan i-ar fi crăpat calul, din cauza efortului, în locul numit acum Poiana lui Mihai, aşa că ar fi înnoptat acolo, după care ar fi plecat mai departe pe jos. În anul 1932, Societatea Culturală „Cultul Eroilor” din Bucureşti a hotărât ridicarea unui monument închinat memoriei marelui voievod, reprezentând un vulture ce-şi întinde aripile ocrotitoare peste Oltenia, iar la bază are un bazorelief cu chipul lui Mihai şi o inscripţie în cinstea lui. Ulterior, monumental, care poate fi zărit de la mare distanţă, chiar şi din Târgu Jiu, a fost restaurat, dar cei care au făcut asta au avut grijă să pună o placă nouă, pe care scrie cine s-a ocupat de restaurare, în timp ce inscripţia originală abia se mai distinge, fiind acoperită cu var.

Potenţial turistic
Drumul Neamţului poate fi parcurs, în prezent, cu uşurinţă de la Schela până la 3-4 km mai sus de Poiana lui Mihai, pentru că, de câţiva ani încoace, a fost reparat şi pavat cu macadam. Mai departe, doar maşinile cu garda mai înaltă la sol pot ajunge până la Cabana Buliga, unde stau deservenţii reţelei electrice. Cine vrea să treacă mai departe, prin Pasul Vîlcan şi să coboare în Vulcan are trei soluţii: la pas, bicicleta sau maşina de teren, pentru că drumul e stricat de viiturile de peste an. Merită, însă efortul, pentru că, o dată ajuns în Pas poţi vedea, din acelaşi loc Târgu Jiu-l la sud şi Vulcanul la nord.
Dacă Gorjul a făcut ceva pentru ca această zonă mirifică să devină mai accesibilă, prin cei câţiva km de drum de macadam, nu se poate spune că Vulcanul a stat cu mâinile în sân. A declarat Zona Pasul Vîlcan  staţiune, a atras fonduri şi a construit o telegondolă care urcă de la nord de oraş până în satul de vacanţă unde se află câteva zeci de cabane, două teleschiuri, un babyschi şi trei pârtii (două pentru adulţi şi una pentru copii) şi investiţiile continuă. Proiectul, numit “Castelul din Carpaţi”, prevede construirea unei noi telegondole care să lege Pasul Vîlcan de Staţiunea Straja, construirea de noi pârtii şi atragerea unor investitori care să reconstruiască acel Castel din Carpaţi al scriitorului francez Joules Verne.

Troianul, frate geamăn cu Transalpina
În 2007, când puţini auziseră de Transalpina, care era neasfaltată şi la fel de părăsită ca Troianul şi Drumul Neamţului, făceam un reportaj în care spuneam că, dacă ar fi asfaltată, Transalpina ar deveni un loc de pelerinaj pentru turiştii îndrăgostiţi de natură. Aşa s-a întâmplat la doar câţiva ani mai târziu. Pot spune acelaşi lucru despre cele două drumuri istorice care se îngemănează în pasul Vîlcan, mai ales că Troianul e frate geamăn cu Transalpina. Amândouă fac parte din reţeaua de drumuri construite de romani, se despart în apropiere de castrul Bumbeşti Jiu- Gară, primul trecând în Ardeal prin Pasul Vîlcan spre Vulcan, cum am arătat, iar al doilea mergând prin Săcelu, Bengeşti Ciocadia, Novaci şi trecând prin Pasul Urdele spre Sebeş.