Comuna Bălăcești, astăzi încorporată în comuna Bălești, a avut o existență interesantă în a doua parte a secolului al XIX-lea și prima jumătate a secolului XX. Această așezare o găsim în componența Bălăceștii de Jos, Bălăceștii de Sus și Vârțu la 1864 și tot așa până în 1950 când o parte se va alipi comunei Ceauru iar satul Vârțu la comuna Pinoasa. Primăria din Bălăcești a elaborat în anii celui de-al doilea război mondial un interesant Regulament privind introducerea prestației în natură pentru modernizarea și întreținerea drumurilor din comună. Prezentăm mai jos cele mai interesante prevederi ale acestui document de arhivă datat 17 august 1940.
Astfel, locuitorii fostei comune erau anunțați încă de la articolul I că ”în virtutea dispozițiunilor art 167, alin. 5 din Legea Administrativă se introducea în mod obligatoriu pe întreg teritoriul comunei prestația în natură pentru refacerea, modernizarea și întreținerea drumurilor din cuprinsul așezării. Conform prevederilor existente la art. 2, fiecare cetățean era obligat să muncească în contul acestei prestații timp de 5 zile în fiecare an.
Tot în documentul respectiv se fixau trei perioade de lucru în fiecare an: 10 mai-5 iunie; 1-25 august și 5-30 octombrie. Exista totuși o prevedere că respectivele perioade ”puteau fi modificate însă în așa fel încât muncile agricole să nu sufere.”
Cum pe vremuri lucrurile se făceau mult mai temeinic decât în prezent, găsim la art. 7 din documentul menționat cum se făcea recepția lucrărilor efectuate: ” Lucrările ce urmează să fie efectuate prin prestația în natură vor fi executate numai cu bucata sub conducerea și supravegherea organelor Serviciului Tehnic, care vor întocmi liste nominale zilnice de locuitorii care au fost la lucru cu indicarea lucrării executate.
Prestatorul nu va fi descărcat decât după ce lucrarea ce i s-a repartizat a fost recepționată. Recepția se va face de către Comisiunea de recepție comunală în termen de cel mult 10 zile de la expirarea epocii de lucru…”.
Prestații în muncă sau în bani
Fiecare locuitor din comuna Bălăcești putea opta pentru una dintre cele două variante de prestație, muncă fizică sau achitarea unei taxe. Dar și această alegere era strict reglementată și nerespectarea ei se lăsa cu sancțiuni pentru cel în culpă. Astfel, ”locuitorii cari sunt obligați să execute prestația în natură vor anunța în intervalul de la 1 Ianuarie la 1 Martie al fiecărui an printr-o declarație depusă la primărie, dacă voesc a executa prestația în natură sau înțeleg a se răscumpăra de această obligație prin contribuția prevăzută …”. Aflăm că ”locuitorii care nu vor voi să execute prestația în natură sunt obligați să achite o contribuție în bani socotită 75 lei pentru fiecare zi de prestație de către prestatorii cu brațele.
Cei ce urmau să execute prestația cu carul vor plăti echivalentul celor cinci zile de prestație printr-o contribuție socotită la prețul zilei de muncă cu carul în comună.
Sumele încasate din achitarea contribuției locuitorilor pentru zilele întrebuințate de prestație vor fi contabilizate și potrivit instrucțiunilor date de Ținutul ”Olt”.”
Erau obligați de a efectua prestația în natură toți bărbații de la vârsta de 21-60 de ani împliniți care domiciliau în comună. Cei care nu puteau să facă munca fizică trebuiau să plătească 50 lei/ziua de prestație. Legiuitorul spunea că ”se consideră că sunt în situațiunea de a nu putea executa prestația în natură: bolnavii, incapabilii de muncă, acei care lipsesc din comună dar au proprietăți în comună și funcționarii publici”.
Foarte interesantă era o altă prevedere din Regulament. La art. XI găsim că locuitorii care nu făceau declarația prevăzută privind opțiunea pentru una dintre cele două tipuri de prestație sau cei care se răzgândeau pe parcurs în privința prestației în natură, ”pe lângă că vor achita contribuțiunea de 75 de lei pentru fiecare zi de prestație dar sunt pasibili de o amendă egală cu de trei ori această contribuție, conform art. 24 din Codul Penal ”Regele Carol al II-lea”.
În cele XVI articole ale Regulamentului amintit mai erau amintite condițiile concrete de executare ale prestațiilor dar și stabilirea perioadei exacte de activitate. Astfel, ”Încunoștiințarea pentru începerea epocilor de lucru se va face de primărie prin mijloacele obișnuite de publicitate, cu cel puțin 5(cinci) zile libere înainte de aceste epoci”.
Încheiem această prezentare cu cei scutiți de la prevederile acestui regulament: ”Sunt scutiți de prestația în natură cât și echivalentul ei în bani, minorii, femeile, bărbații peste 60 de ani, infirmii, incapabili de muncă, învalizii de războiu, veteranii războiului 1877/78, delegații satelor, instructorii premilitari, militari sub arme, studenții și persoanele obligate a presta serviciul social obligatoriu sau muncă de folos obștesc, însă numai în anii când au îndeplinit efectiv acest serviciu.”
