Participarea României la Primul Război Mondial a avut un obiectiv asumat de întreaga țară: Marea Unire. Aceasta s-a realizat în 1918, dar pentru asta s-au jertfit în jur de 1.000.000 de români pe front sau în spatele acestuia. Dacă până acum ne-am concentrat atenția spre Gorjul sub ocupație, abordăm acum și situația eroilor acestor meleaguri, foarte mulți după cum ne spun monumentele pe care le găsim în tot județul, care au luptat pentru țară și uneori au plătit cu viața sau au fost răniți.
Abordăm în acest număr situația preoților militari, cei care s-au aflat în tranșee alături de soldați și au adus alinare atunci când s-a apelat la ei. Potrivit statisticilor oficiale, aproximativ 250 de preoți s-au aflat pe câmpul de luptă, fiecare regiment având ”confesorul regimentului”. A existat chiar un Serviciu Religios al Armatei Române.
Generalul Constantin Prezan avea să spună la 10 aprilie 1918 că:„Preoții și-au făcut mai mult decât datoria și este o cinste pentru cler, care, alături de ostași, a dat mai mult decât i-am cerut noi pentru Țară și Neam”. Tot potrivit statisticilor războiului, peste 200 de călugări și călugărițe din diferite mănăstiri din Moldova au făcut pregătire prin Crucea Roșie și au fost încadrați în sistemul sanitar al armatei. În mai multe mănăstiri au fost amenajate orfelinate și spitale.
Presa vremii și rapoartele militare consemnează că preoții au slujit Sfânta Liturghie, au spovedit și au împărtășit, au înmormântat pe cei căzuți în luptă sau răpuși de boli, au îmbărbătat și s-au jertfit pentru țară. Țara le-a fost recunoscătoare, în 1921 Parlamentul a adoptat Legea pentru organizarea clerului militar și organizarea Episcopiei Armatei. Generalul Ioan Rășcanu, ministru de război pe atunci, motiva actul legislativ în următorul fel: „Armata noastră, care a luptat în condiții extrem de grele, cunoscute îndeajuns de domniile noastre, grație pregătirii ei sufletești a putut să înfrunte cele mai grele timpuri și să treacă neatinsă pe lângă flagelul teribil al bolșevismului, care a prins în focul său și a mistuit formidabila armată rusească. Această pregătire sufletească este de netăgăduit că în mare parte își are obârșia în sentimentalele religioase cu care a fost înzestrat românul în toate timpurile și care l-a ajutat și salvat în timpurile de restriște. Sentimentul religios a fost veșnic cald în sufletul soldatului nostru, căci preoțimea militară, care a însoțit armata în tot timpul războiului, a fost mai presus de orice laudă și, ca adevărați apostoli, preoții nu au părăsit un moment postul lor sfânt și de onoare, ajutând ofițerimea spre a putea duce la glorie trupele noastre”.
Ilie Roșoga, eroul în sutană
Gorjul a avut mai mulți preoți sub drapel dar unul dintre cei mai cunoscuți a fost Ilie Roșoga din Turburea, de asemenea învățător timp de trei decenii. Acesta a fost decorat cu Steaua României şi a fost ridicat la gradul de iconom stavrofor. Cel mai înălțător moment l-a avut atunci când a fost desemat să oficieze slujba religioasă cu prilejul aducerii rămăşiţelor pământeşti ale Ecaterinei Teodoroiu în oraşul Târgu Jiu şi a rostit un discurs în memoria eroinei de la Jiu.
În calitate de preot militar, Ilie Roșoga a participat la campania armatei române din Bulgaria în vara anului 1913, ca urmare a implicării României în cel de-al doilea război balcanic, având gradul de locotenent .În timpul Războiului de Reîntregire, Ilie Roşoga a fost preot confesor al Regimentului Nr. 1 Vânători din Craiova, având gradul de căpitan. A fost luat prizonier pe front, dar, în cele din urmă, a fost eliberat. Mai târziu, a fost închis la mănăstirea Căldăruşani sub acuzaţia că făcea agitaţie patriotică în perioada ocupaţiei germane. Odată cu mobilizarea armatei române din noiembrie 1918, preotul Ilie Roşoga, „mergând din nou la regimentul său, a făcut şi campania din Ungaria, ajungând până la Budapesta“, după cum consemnează documentele vremii. Preotul Ilie Roşoga s-a implicat şi în viaţa politică, astfel că, în calitatea sa de membru al Partidului Naţional Liberal, în vara anului 1919 a participat la consfătuirea liberalilor gorjeni organizată la Bibeşti, unde a luat cuvântul alături de Gheorghe Tătărescu, Constantin Neamţu, doctorul Nicolae Hasnaş şi învăţătorul Nicolae Popescu , fapt consemnat de presa de la vremea respectivă.
La primele alegeri legislative de după Marea Unire de la 1 decembrie 1918 de la Alba Iulia, preotul Ilie Roşoga a fost ales senator de Gorj în Parlamentul României, luând parte la dezbaterile din Adunarea Constituantă ce au condus la elaborarea Constituţiei adoptată în 1923.
Alți preoți gorjeni în război
Au existat și alți slujitori ai bisericii din Gorj mobilizați în Marele Război. Bunăoară, preotul Vasile Gh. Ionescu din comuna Groșerea, mobilizat în cadrul Regimentului 18 Gorj, a căzut prizonier la 20 noiembrie 1916.
Diaconul Constantin Dănău, profesor suplinitor de Teologie la Gimnaziul din Târgu-Jiu, a
fost mobilizat la 15 iunie 1917, ca ajutor la preotul de la Armata a 2-a. În toiul luptelor de la Mărăşeşti a fost aproape neîntrerupt pe front, îmbărbătând şi sfătuind la luptă şi rezistenţă unităţile armatei, cu care a venit în contact, se spune în rapoartele militare. Se mai spunea că este îndrăzneț şi dispreţuitor de moarte, ca orice bun român. Din consemnările ofițerilor superiori aflăm că în Bacău a ţinut în 345 diferite împrejurări cuvântări mult gustate de auditoriu. A fost transferat ca al II-lea secretar la acest serviciu, pe 1 noiembrie 1917. Şi aici s-a arătat pe deoparte la înălţimea capacităţii, iar pe de alta la a chemării sale. Harnic, priceput şi punctual în îndeplinirea serviciului, mai consemnează aceleași documente.(Va urma)
