Special

Politică

Istorie

Gorjul

Patrimoniu

Home » Special » IPS Irineu: „Să ne căutăm un conducător şi să ne aliniem în spatele lui”

IPS Irineu: „Să ne căutăm un conducător şi să ne aliniem în spatele lui”

Submitted by on 17 November 2010articol citit de 3,165 ori | One Comment

IPS Irineu, Mitropolitul Olteniei, consideră că românii trebuie să se unească, să-şi aleagă un conducător de teapa lui Tudor Vladimirescu şi să-l urmeze, pentru a ieşi la liman. Acesta mai spune că trebuie să fim mai buni şi să învăţăm cultul muncii. Despre acestea şi despre altele lumeşti, precum şi despre credinţa în Dumnezeu, pe care cu toţii trebuie s-o avem, Înaltul a acceptat să ne vorbească, după prima seară a Filocaliei, în care a venit să le vorbească gorjenilor.

IPS Irineu, Mitropolitul Olteniei, vrea să facă în Gorj o reţea de grădiniţe şi cămine de bătrâni

IPS Irineu, Mitropolitul Olteniei, vrea să facă în Gorj o reţea de grădiniţe şi cămine de bătrâni

Reporter: Înalt Preasfinţia Voastră, aţi venit în Gorj pentru Filocalia, dar aş dori să vorbim despre mai multe probeleme, despre probelmele oamenilor în general şi ale gorjenilor în special.
IPS Irineu:
De curând, am venit în Gorj, la sfinţirea unei biserici, la Runcu. E o biserică străveche, ctitorită de fiica lui Mihai Viteazu, Florica. Şi am avut o mare bucurie, că oamenii, în zona aceasta, sunt foarte preocupaţi de viaţa religioasă şi, în acelaşi timp, participanţi activi la viaţa bisericii. Nu sunt înregimentaţi, ci o fac din simplă conştiinţă. E foarte important, când viaţa oamenilor depăşeşte acel formalism steril. Credincioşii sunt ataşaţi, participă cu toată viaţa lor la această taină.
R: Filocalia e o carte cu multe învăţăminte, în multe volume şi greu de găsit. E bine că s-a găsit această metodă, a întâlnirilor periodice cu credincioşii, pentru a le fi aduse la cunoştinţă aceste scrieri.
IPS Irineu:
În seara aceasta deschidem paginile Filocaliei, vorbim despre viaţa religioasă. Am rămas plăcut impresionat de mulţimea care a participat. De la elevi la adulţi. Am avut impresia că există o dorinţă de a cunoaşte. Am mai fost o dată şi am ţinut o conferinţă aici la dumneavoastră, când eram episcop vicar la Vâlcea. Oamenii absorb cuvintele acestea. Îi vezi că participă la dialog, chiar dacă unii vorbesc şi ei ascultă. Ascultarea cuvântului lui Dumnezeu este un dat ontologic al fiinţei umane. Noi avem urechi să ascultăm nu numai modulaţiile produse de corzile vocale ci şi mesajul. Vorba poate să fie goală. Vorbele acestea cu conţinut sunt vorbe duhovniceşti şi cuvinte care zidesc. Noi transmitem mesajul Dumnezeiesc. Psalmistul ne spune un lucru foarte important: „Cât de dulci sunt cuvintele tale, în gura mea, precum mierea şi fagurele.” Deci, iată cum cuvântul lui Dumnezeu e dulce, e săţios, hrăneşte…. Şi sunt, într-adevăr, oameni care se hrănesc cu cuvântul lui Dumnezeu. Mai ales în timpul postului, citesc la Psaltire, citesc la Sfânta Scriptură, citesc în Noul Testament cuvintele Mântuitorului şi acestea sunt mari mângâieri. Lumea de acum aleargă mai mult după aspectul exterior al lucrurilor. Şi când căutăm averea, alergăm după lucruri exterioare. Atâta timp cât căutăm o bunăstare în exterior, uităm faptul că binele e în interiorul nostru. Am fost la o expoziţie la Palatul Cotroceni a domnului Mihai Ţopescu, artist al Gorjului şi am fost foarte impresionat. Este omul care lucrează cu focul. În nenumărate cazuri, noi suntem în situaţia să punem viaţa noastră pentru anumite opere, pentru anumite lucrări şi, chiar, unii ajung să-şi dea viaţa pentru o idee. Aşa este şi cuvântul. El transmite mesajul. Iar cel care vorbeşte vorbeşte din sufletul său. În mod sigur, cei care ascultă înţeleg mesajul, pentru că merge de la suflet la suflet. Este exact ca magnetul care transmite energia fierului şi îl atrage. Iar fierul, inert, se magnetizează.
R: V-aş ruga să trecem acum, la lucruri palpabile. Sunt discuţii la nivelul judeţului legate de faptul că la Gorj nu este episcopie, deşi s-a discutat de mai multe ori. Cineva chiar m-a rugat să vă adresez această întrebare şi mi-a părut că avea în voce un reproş, nu ştiu dacă la adresa Mitropoliei, a Patriarhiei sau la a altcuiva.
IPS Irineu:
O episcopie înseamnă multe. Trebuie să dovedeşti că poţi să o susţii. E adevărat că aici la Gorj sunt mânăstiri importante, dar nu e destul. Mai întâi trebuie o catedrală mare, de 2- 3 – 400 de locuri. Apoi, e nevoie de un sediu. La dumneavoastră nici protoeria nu are sediu, pentru că e vorba despre o casă, unde sunt două protoerii. Administraţia, chiar şi a unei protoerii, e destul de stufoasă. Încă de pe acum trebuie să gândim împreună pentru viitorul acestui judeţ. De când am venit aici, nu m-am sustras de la această idee, de a fi înfiinţată o episcopie la Gorj. Pentru că nu-mi ia nimic. Eu sunt mitropolitul tuturor, nu am nici cea mai mică undă de reţinere a acestui lucru. Şi dacă ar fi episcopie aici tot la confraţii mei vin, la apropiaţii mei. La subalternii mei, până la urmă, pentru că episcopul e sufragan mitropolitului. Dar, trebuie să ne îngrijim mai mult de viaţa socială a oamenilor, să dăm o notă dominantă vieţii bisericeşti, grija noastră pentru cei săraci, cei oropsiţi. Trebuie să facem o reţea de grădiniţe, de cămine de bătrâni. Am stat de vorbă şi cu domnul preşedinte al Consiliului Judeţean, cu domnul prefect, cu domnul primar. Mi-ar face o mare plăcere să am aici un confrate, însă la ora actuală trebuie să ne concentrăm asupra unor puncte principale, pentru înfiinţarea unei episcopii.
R: Dar noi, târgujienii, spunem că avem o catedrala la Târgu Jiu. Aşa e numită, Catedrala Sfinţii Voievozi, cea din centrul oraşului, care e şi foarte veche şi valoroasă, ca monument. Dacă am face-o mai mare?

Biserica Sfinţii Voievozi, prea mică pentru o catedrală episcopală

Biserica Sfinţii Voievozi, prea mică pentru o catedrală episcopală

IPS Irineu: Este biserică de parohie, nu este catedrală. Catedrala are cu totul alt regim. Ea nu are enorie, nu are credincioşi, ci trebuie să primească pe toată lumea. Şi îi trebuie un spaţiu generos, pentru că, la sărbătorile mari, când slujeşte episcopul, trebuie să fie loc pentru cât mai mulţi oameni, care pot veni din tot judeţul.
R: Deci câte locuri trebuie să aibă o catedrală? Cea de la Craiova câte are?
IPS Irineu:
Acum, nu pot eu spune exact câte locuri trebuie să aibă. Avem o catedrală a oraşului  la Craiova şi sunt alte biserici mult mai mari. Aceste catedrale sunt istorice. Când s-a construit biserica aceasta, la noi în Craiova,  era un număr de credincioşi acolo şi, datorită acestui fapt, ea era destul de mare în vremea aceea. Acum, nu putem  să facem o mică biserică şi să-i spunem Catedrala Târgu Jiu. N-aş avea nimic împotrivă, dacă chiar s-ar dori să aveţi ceva care să nu fie reprezentativ. Mi-aş strânge inima şi aş pleca… capul şi aş zice: „Doamne, asta au vrut ei!” Dar nu cred că gorjenii, în mândria lor, ar fi aşa de bucuroşi să aibă o catedrală cât un cuib de pasăre. Apoi, este moment pentru toate. Nu trebuie să disperăm şi să dăm buzna, pentru că avem timp să facem şi episcopie. Să ne ajute Dumnezeu să fim mai buni, mai credincioşi, mai evlavioşi şi atunci vom reuşi. Toate acestea se vor face la timpul lor. Din punctul meu de vedere, toate acestea sunt rezolvabile. Important e să rezolvăm problemele esenţiale.
R: Vorbeaţi despre viaţa socială spre care trebuie, întâi de toate, să se îndrepte biserica. Ce facem cu această criză? Ce trebuie să facă gorjenii, să zicem şi românii, în general, ca să aibă curajul să meargă înainte?
IPS Irineu:
În primul rând să fie mult mai uniţi şi mult mai comunicativi. Unitatea ne dă putere, ne dă speranţă. Să fim mai iertători, mai comunicativi, să ne împărtăşim ideile. Să ne împărtăşim principiile şi, atunci când cineva vrea să facă ceva bun, să venim toţi să-l ajutăm. Nu neapărat, când vedem pe cineva că face ceva bun, ia să-i fur ideea, s-o pun eu în practică, atunci când îmi vine rândul mie. Atunci, n-am făcut nimic. Strămoşii noştri, când aveau asemenea împrejurări, când trăiau asemenea crize, parcă atunci se uneau mai mult. Acum, am impresia că, parcă, ne risipeşte ceva, parcă ne desparte, ne împrăştie. Trebuie să ajungem la o maturitate. Gândesc că, totuşi,  credinţa noastră ortodoxă e unitivă, îi uneşte pe oameni. Credinţa noastră ne face mai tari, mai iertători şi nu numai, ne face mai întreprinzători. Pentru că Dumnezeu ne dă putere ca să lucrăm şi ca să gândim. Gândim cu spor, în sensul de a fi colaboratori. Şi, când vedem pe cineva că ridică stindardul să ne aliniem imediat, pentru binele şi folosul nostru. Dumnezeu a făcut Gorjul o zonă frumoasă, o zonă folclorică. Toată lumea vorbeşte despre acest judeţ. Păi, atunci, dacă vorbeşte pozitiv, să nu fim nişte oameni răi. Să fim buni, să punem lucrurile la punct, ca să ajungem la performanţă.
R: Deci, cu ce credeţi că trebuie început?
IPS Irineu:
Mai întâi, trebuie să facem o analiză: ce avem şi ce n-avem. Indiferent că analiza aceasta ne va scoate foarte multe slăbiciuni şi foarte multe lipsuri. Eu sunt o fiinţă practică. Hai să facem un inventar în casă. Dacă n-avem linguri, dacă n-avem furculiţe, dacă n-avem farfurii, ce e de făcut? Aşa şi în viaţa noastră socială. Avem amărâţi, avem necăjiţi. Bun, nu sunt bani, e adevărat, dar cu rodul muncii noastre, cu baniţa de grâu sau de porumb pe care o facem acasă, din ea să ajutăm şi pe cel oropsit de soartă.
În fine, totdeauna trebuie să fie cineva care să conducă. În istoria noastră, Tudor Vladimirescu, pe care-l vom serba la anul şi va trebui să facem o sărbătoare serioasă, la 1821  a fost un deschizător de drumuri. Omul acesta n-a trăit pe roze, dar s-a aşezat în fruntea pandurilor şi a făcut una dintre cele mai importante revoluţii ale istoriei noastre naţionale. Ei, bine şi astăzi trebuie să găsim omul care să se aşeze în fruntea acestei societăţi. Nu neapărat că trebuie să-l găsim între sfinţii pictaţi în bisertică, ci unul dintre noi. Dar să-i dăm girul nostru, să-l investim cu  puterea noastră şi, apoi, în mod sigur, ne va ajuta Dumnezeu ca să putem dobândi, într-adevăr, ceea ce este necesar. Dar, totdeauna, trebuie să gândim la cel sărac, la cel amărât şi la cel necăjit. La omul simplu, îngândurat, pe care îl întâlneşti pe stradă, preocupat de cum trebuie să-şi hrănească copiii şi aşa mai departe. Oamenii sunt dejnădăjduiţi de tot felul de zvonuri care le aud la televizor, de bârfa aceasta, o bârfă care nu se mai opreşte. Cum e posibil ca noi să nu mai avem, niciodată, nici o speranţă, tât timp cât credinţa ne învaţă să nădăjduim în Dumnezeu? Unii se duc la biserică, dar e un ritual care apasă pe capul lor, alţii pentru că e un obicei din fmilie, alţii pentru că zice că le merge bine.
R: Unii se duc să blesteme, sau se îndreaptă spre biserică atunci când nu mai au altă cale.
IPS Irineu:
Nu trebuie să luăm în calcul oamenii aceştia. Pentru că şi  noi ne ducem la biserică, pentru că aşteptăm de la Dumnezeu, drăguţul, ca să ne întindă mâna şi să ne pună ceva în palmă. Că e sănătate, că e prosperitate, că e bunul mers al familiei, tot cu mâna întinsă stăm la drăguţul de Dumnezeu, ca să ne dăruiască. Dar, când ai primit ceva, mulţumeşte, fii recunoscător, răsplăteşte binele pe care-l primeşti. Şi în scoietate, unora li se face bine de nu se mai poate şi niciodată nu spun „mulţumescu domnu*, mulţumesc doamna”. Dacă nu reuşim să învăţăm acest abecedar al convieţuirii, este foarte greu pentru alte mari realizări ale societăţii. Aşadar, cred că trebuie să ne preocupe omul. N-aş vrea să spun ca Diogene, că suntem în piaţa publică şi în miezul zilei, cu felinarul aprins, „caut un om”. Oare trebuie să căutăm un om, când sunt destui oameni? Cred că trebuie să ne căutăm pe noi, înşine. Şi, atunci, în mod sigur, vom ajunge să-l înţelegem şi pe cel de lângă noi, să mergem mai departe, făcând lumină în jurul nostru, acolo unde ne aflăm. Că lucrăm în fabrică, lucrăm pe ogor, să ne facem datoria! Să învăţăm cultul muncii! Omul nu mai munceşte cu conştiinţă, n-are frică nici de Dumnezeu şi trăieşte într-o lamentaţie totală, parcă ar fi anesteziat. Să învăţăm că trebuie să muncim şi  Dumnezeu ne răsplăteşte munca.

One Comment »

  • GORJEANUL says:

    PRIMUL LUCRU E SA NE SEPARAM DE TARA MITICILOR. TRAIASCA OLTENIA LIBERA SI INDEPENDENTA. AVEM PETROL, GAZE, CARBUNE, HIDROCENTRALE SI TERMOCENTRALE. AFARA CU MITICII SI SA ALEGEM LIBERTATEA.
    ASA O SA SCAPAM DE HOTII DE BUCURESTI SI ACOLITII LOR.
    TRAIASCA OLTENIA LUI TUDOR SI MIHAI VITEAZUL. INDEPENDENTA E SINGURA SOLUTIE.
    HAI SA SCAPAM DE LEPRE
    CU DUMNEZEU INAINTE!