Special

Politică

Istorie

Gorjul

Patrimoniu

Home » Istorie » Învăţătorii gorjeni în Revoluţia paşoptistă (II)

Învăţătorii gorjeni în Revoluţia paşoptistă (II)

Submitted by on 14 July 2009articol citit de 5,834 ori | No Comment

Dascălii gorjeni, în secolul al XIX-lea, au fost adevăraţi luminători ai satelor şi, în acelaşi timp, oameni ai cetăţii, implicaţi în marile evenimente ale vremii.Revenim în acest număr cu amănunte despre implicarea a doi dascăli gorjeni în Revoluţia de la 1848, Gheorghe Călinescu şi C. Stanciovici Brănişteanu. Majoritatea dascălilor s-au alăturat trup şi suflet acţiunilor revoluţionare şi apoi au avut de suportat consecinţele, fiind arestaţi de noile autorităţi. Sunt informaţii care ne arată că fără sprijinul şcolii ar fi fost aproape imposibil pentru autorităţile revoluţionare să controleze situaţia.

Revoluţia paşoptistă a fost susţinută la început de toată populaţia ţării

Revoluţia paşoptistă a fost susţinută la început de toată populaţia ţării

Gh. Călinescu şi tălmăcirea programului revoluţionar
Profesorul clasei I din Târgu-Jiu, Gh. Călinescu, aşa cum avea să semneze adresa către învăţătorii satelor, a oferit ca anexă, în copie după original, tălmăcirea fiecărui articol din Proclamaţie. E vorba de „cele 21 articole pe al cărui temei-scrie profesorul gorjan-este să se facă Constituţia, adică legea, pravila sau regulamentul ţării”. La fiecare articol se dă mai întâi formularea din Proclamaţie şi apoi se face desluşirea. Explicaţiile profesorului Gh. Călinescu-cu rare excepţii-sunt mai scurte, mai puţin interpretative şi fără o tentă socială pronunţată. Articolul 2 din Proclamaţie e desluşit astfel: „Să aibă toţi locuitorii drept deopotrivă la legiuirile pravili şi la slujba în ţară”, iar în art. 3: „Să dea toţi bir, proprietari, negustori, meseriaşi şi plugari, fără nici o osebire, şi orice s-o cere pentru ţară”. O explicaţie simplă se dă şi articolului 5 în sensul că domnul trebuie să dea socoteală obşteştei Adunări „de toate câte a lucrat…şi să se caute în toate clasele”. De asemenea, asupra art. 7, ca iniştri şi slujbaşii să „dea socoteală” de slujbele „ce au avut, dacă le-au îndeplinit  după pravila ţării”. Articolele 10 şi 13 erau mai puţin explicate. Gh. Călinescu arăta că slujbaşii de la judeţe vor fi aleşi, „din toate stările după vrednicie, învăţătură şi mai cu seamă după buna purtare ce va avea în societate; acestea vor fi drepturile slujbaşilor, iar nu viţa, rangul sau bogăţia”. La desluşirea art.13, profesorul afirmă că i se va da clăcaşului „pământ destul ca să poată trăi, pe care să fie stăpân desăvârşit pentru totdeauna şi pe care pământ îl va răscumpăra stăpânirea de la proprietarul care l-a avut”. Tot stăpânirea-scrie Călinescu la articolul următor-„îi va răscumpăra pe ţigani de la stăpânii lor”. Articolul 16, referitor la învăţământ, e reprodus întocmai ca în Proclamaţie, fără o explicaţie suplimentară. În privinţa art. 17, referitor la desfiinţarea rangurilor, el explică însă că, „de acum, nu se vor mai da titluri boiereşti de la stăpânire…ci numai slujbaşii se vor numi după slujbele lor”.
Este evident efortul profesorului gorjean de a tâlmăci Proclamaţia pe înţelesul învăţătorilor şi sătenilor. Profesorul Călinescu a dat şi subrevizorilor-care erau tot învăţători-câte un text cu tălmăcirea celor 21 de articole şi le-a cerut să adune (cu ajutorul dorobanţilor) pe ţărani în anumite locuri spre a le împărtăşi Proclamaţia prin viu grai. Foarte important, chiar Gh. Călinescu s-a deplasat în mai multe sate propagând ideile revoluţiei şi dând ţăranilor sfaturi şi desluşiri. De fapt, la fel a procedat şi profesorul I. Gherasim Gorjanu de la Prahova. Acesta, după ce a adunat pe învăţători la Ploieşti şi i-a lămurit asupra programului revoluţionar, s-a dus „prin câteva sate” şi a propagat-afirmă el-„tot ce am ştiut mai bine în favoarea poporului nostru”.

Activitatea revoluţionară a lui Costache Stanciovici
Mai întâi, Costache Stanciovici de la Slatina la momentul revoluţiei a participat la Adunarea de la Islaz. Însă este mai puţin cunoscută o bună parte din activitatea revoluţionară a lui Costache Stanciovici, cel care fusese profesor mai întâi la Tg-Jiu iar apoi în 1841 fusese mutat la şcoala elementară din Slatina. Acesta a lăsat un interesant memoriu despre activitatea sa revoluţionară la 1848, publicat mai târziu de Alexandru Ştefulescu în „Încercare asupra istoriei Târgu-Jiului”(1899). El relatează în acest document că fruntaşii paşoptişti, după demisia domnitorului Gheorghe Bibescu, plecând de la Craiova spre Bucureşti, au poposit la Slatina şi, la podul de peste Olt, au fost primiţi cu onoruri de preoţii şi cetăţenii oraşului. Apoi, după ce refuzară banchetul oferit de prefect, au venit la el „unde-adirmă C. Stanciovici-toată adunarea făcu jurământul pe constituţie şi a doua zi plecară spre Bucureşti”. Profesorului i s-a oferit postul de prefect de Vâlcea şi, refuzându-l, a primit sarcina de a se ocupa cu propaganda la Piteşti. După „împlinirea misiei, s-a dus la Bucureşti, unde a luat legătura cu I. Eliade şi cu Petrache Poenaru. Întors la Slatina a convocat pe subrevizorii şcolari şi le-a desluşit cele 21 de articole din Proclamaţie, iar la 10 iulie, în prezenţa administratorului judeţului şi a numeroşi cetăţeni ai oraşului, a ţinut un discurs, despre programul revoluţionar, „primit cu bucurie” şi aclamat de mulţimea adunată. Îmbolnăvindu-se de holeră, medicul curant l-a sfătuit să meargă la munte pentru a se întremna. Aşa a ajuns la Tg-Jiu unde, fiind cunoscut şi apreciat, a fost invitat să participe, la 20 iulie 1848, la sărbătorirea sfinţirei steagurilor şi la depunerea  jurământului pe constituţie ce a avut loc în dumbrava de la „marginea râului Jiu”. C. Stanciovici spune că la această manifestare, suit pe „o înălţime, cetii şi explicai şarta revoluţiei, protopopul ceti jurământul, toţi jurară pe constiţiune” şi „primiră concarde”. Acest fapt a fost confirmat şi de administratorul Gorjului care raportează ministerului, la 21 iulie 1848, că profesorul Stanciovici, „venit după a sa trebuinţă aici în oraş, a rostit, potrivit cu împrejurarea adunării, un cuvânt” care a făcut mulţimea să îmbrăţişeze „această cauză sacră a libertăţii, explicând şi cele 21 de puncturi ale constituţiei liberatoare”; apoi s-a depus şi jurământul „suptânsemnat de toţi cei aflaţi în fiinţă”.

Cu învăţătorii la Bucureşti
Un episod mai puţin cunoscut din activitatea profesorului Costache Stanciovici-Brănişteanu se referă la faptul că, atunci când au venit Soliman Paşa şi Fuad în Capitală „să parlamenteze cu Locotenenţa”, Gh. Magheru, care era atunci la Târgu-Jiu, „a găsit cu cale” să-l trimită pe profesor la Bucureşti, „însoţit de Pleşoianu, Iancu Broşteanu, Ioniţă Gârbea şi de toţi învăţătorii săteşti” spre a felicita „Locotenenţa şi pe turcii veniţi”. Profesorul C. Stanciovici a plecat cu 120 de învăţători gorjeni la Râmnicu Vâlcea, le-a „aranjat odihna şi hrana” şi le-a dat instrucţiuni cum să ajungă la Bucureşti. (Va urma)

Comments are closed.