Învățământul românesc trece printr-un moment dificil, la fel ca în ultimul sfert de secol, se pare că în pofida declarațiilor și resurselor consumate în sistem, lumea ne vrea proști. Sau, ca să fim mai direcți, ca să înghițim tratamentul total discriminatoriu din partea Uniunii Europene, nu trebuie să pricepem prea multe, ”spălarea pe creier” este mai mult decât evidentă în grupările de tip ”rezist” dar acolo sunt și banii multinaționalelor și multe alte interese.
Ne întoarcem la multele și dificilele probleme ale învățământului românesc ca să semnalăm dintr-un început, declarațiile politicienilor nu au acoperire și, de data aceasta, poate nu românii sunt de vină.Banii pentru apărare, multe miliarde de euro, trebuie luați de undeva iar de la Sănătate și Educație este mai ușor. Ia să ne gândim ce s-a întâmplat în plus față de primele luni ale anului când se promiteau salarii mari în cele două sectoare? Exact, ne-au fost băgate pe gât, prin trafic de influență la nivel înalt, contracte uriașe pentru industria de apărare. Ca de obicei în ultimul sfert de veac, ne-am vândut mult prea ieftin și costisitor pentru țară. Cei care strigă să nu se dea salarii și pensii în România, deloc dezinteresat după cum vedem în presa națională, nu au spus nimic de jaful asupra resurselor bugetare românești practicat de marile puteri militare, acolo se ipotechează viitorul țării dar unii ziariști au agende secrete.
Și acum de auxiliare, pare o dramă națională că anumite edituri nu-și mai pot vinde maculatura pe zeci sau sute de milioane de euro luate cu japca de la părinți. Dacă o culegere de matematică, o carte de comentarii literare sau o gramatică, indiferent de limbă, par de domeniul normalului, inclusiv ”Gazeta Matematică” de care s-a făcut atâta caz, faptul că se cumpără cărți de colorat, caiete tip I completate sau auxiliare la fiecare disciplină e puțin nefiresc. Adică unde mai este rolul dascălului, a domnului Trandafir, dacă luăm totul de-a gata? S-a gândit cineva cât plătește un părinte cu doi elevi în gimnaziu doar pe un semestru? Pentru că vorbeam de egalitate de șanse! Cât despre rolul auxiliarelor, pe lângă partea pozitivă, acestea se înscriu în tendința de a lua totul de-a gata, iată de unde învață elevii mileniului III.
Să nu înțeleagă cineva că avem ceva cu auxiliarele, rolul lor poate fi benefic, dar câteva săptămâni absența acestora poate fi suplinită. De ce ne temem? Că dispar ”favorurile” din partea editurilor? Sau părinții vor realiza că pe vremea lor și profesorii mai puneau osul la treabă? Poate că țara ne vrea proști, poate că Europa ne vrea la fel, să încercăm să rezistăm!
