Învăţământul românesc aşteaptă de 15 ani o nouă Lege a Învăţământului care să modernizeze acest domeniu şi să îl racordeze la ce se întâmplă la nivel european. Repetatele tentative ale miniştrilor Miclea, Hărdău, Adomniţei, Hărdău şi, până acum fără succes şi Funeriu, au fost sorite eşecului. Premierul Emil Boc a ameninţat zilele trecute cu asumarea răspunderii Guvernului pe această lege dar viaţa politică este imprevizibilă. Ministrul Daniel Funeriu a readus în discuţie şi descentralizarea sistemului de învăţământ, blocată de câţiva ani de repetatele proiecte de lege care nu şi-au atins finalitatea.
Cu o lege a descentralizării în învăţământ apărută încă din 2005, şi care nu s-a aplicat în ultimii cinci ani, Ministerul Educaţiei este la momentul când trebuie să facă ceva i în această direcţie. Dacă în primele luni ale mandatului său ministrul Daniel Funeriu părea mai degrabă înclinat să preia şcolile de la Consiliile Locale, proiectul Legii Educaţiei Naţionale a arătat că se merge pe descentralizare totală.
Descentralizarea învăţământului bate la uşă
Daniel Funeriu a declarat la sfârşitul acestei săptămâni că un aspect al descentralizării se referă la modul în care sunt conduse şcolile, iar unul dintre motivele esenţiale pentru care a dorit ca această Lege a Educaţiei să fie adoptată înaintea începutului de an şcolar a fost acela al numirii directorilor. Daniel Funeriu spune că: ”Dacă această lege a educaţiei ar fi fost în vigoare la începutul de an şcolar, toate şcolile din România ar fi avut posibilitatea să îşi aleagă directorul în consiliul de administraţie, format din reprezentanţi ai şcolii, ai părinţilor şi ai colectivităţilor locale, fără o implicare care să lase suspiciunea unei politizări.”
Acelaşi ministru declara „Sunt un adept foarte puternic al descentralizării, al descentralizării făcute bine, descentralizarea nu este o finalitate, este un mijloc de creştere a calităţii actului de învăţământ, a calităţii modului în care sunt conduse şcolile”. Toate bune şi frumoase, probabil că Daniel Funeriu şi crede ce declară, dar pentru lumea şcolii pare o abandonare a Educaţiei în braţele primăriilor, confruntate cu o gravă lipsă de fonduri nu doar pentru acest nou domeniu. Criza economică care va mai rămâne în România s-ar putea să schimbe câte ceva în finanţarea viitoare a şcolilor.
Premierul Emil Boc a declarat zilele trecute că dacă Legea Educaţiei Naţionale nu va fi deblocată în Senat, se ia serios în calcul asumarea răspunderii Guvernului. Rămâne de discutat dacă acest Guvern mai poate trece ceva prin asumarea răspunderii, dar să ne dori să reuşească.
Schimbări în Legea Educaţiei
La jumătatea lunii trecute, Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport din Senat a dezbătut şi amendat Articolul 86 din proiectul Legii educaţiei naţionale în varianta adoptată în Camera Deputaţilor cu privire la componenţa şi atribuţiile Consiliului de administraţie din unităţile de învăţământ preuniversitar.
Comisia din Senat a adoptat prin consens o structură a Consiliului de administraţie care vizează o distribuţie echilibrată şi imparţială a deciziei la nivelul factorilor implicaţi, şi anume: cadrele didactice, părinţii şi comunitatea locală.
În acord cu principiul descentralizării, noua structură a Consiliului de administraţie nu acordă o prioritate decizională cadrelor didactice aşa cum era prevăzut în varianta Ministerului şi a Camerei Deputaţilor. Se au în vedere două scenarii: În cazul unui Consiliu de administraţie format din 9 membri, componenţa cuprinde 4 cadre didactice inclusiv directorul unităţii, un reprezentant al primarului, 2 reprezentanţi ai Consiliului local şi 2 reprezentanţi ai părinţilor; În cazul unui Consiliu de administraţie format din 13 membri, componenţa cuprinde 6 cadre didactice inclusiv directorul, un reprezentant al primarului, 3 reprezentanţi ai Consiliului local şi 3 reprezentanţi ai părinţilor.
Au fost păstrate prevederile proiectului de lege referitoare la conducerea Consiliului de administraţie. Astfel, preşedintele de şedinţă este ales prin vot secret pentru o perioadă de cel mult un an, conduce şedinţele Consiliului de administraţie şi semnează hotărârile adoptate în această perioadă.
În ceea ce priveşte atribuţiile Consiliului de administraţie, a fost introdus amendamentul potrivit căruia orice hotărâre de ordin strategic care vizează procedurile de ocupare a posturilor, a funcţiilor de conducere, acordarea gradaţiei de merit, restrângerea de activitate, aplicarea de sancţiuni, este luată prin vot secret.
De asemenea, deciziile care privesc personalul, bugetul şi patrimoniul unităţii de învăţământ se iau cu majoritatea voturilor din totalul membrilor Consiliului de administraţie.
Lupta cu ”interesele nelegitime din învăţământul superior”!?
Ministrul Daniel Funeriu este contestat ca şi proiect de lege de toate figurile reprezentative ale învăţământului superior de la noi, de la Mircea Miclea, Mihail Hărdău, Andrei Marga şi Ecaterina Andronescu la Adrian Gorun, rectorul Universităţii ”Constantin Brâncuşi” din Târgu-Jiu fiind o voce distinctă şi deosebit de critică la adresa actualului ministru.
Ministrul Daniel Funeriu, aflat acum în centru unui scandal legat de echivalarea studiilor sale, a susţinut că Legea Educaţiei „loveşte în interesele nelegitime din învăţământul superior”, acesta fiind motivul esenţial pentru care legea este blocată acum în Comisia de Educaţie din Senatul României.
Funeriu a mai spus în faţa presei că:”Pe lângă interese legitime ale învăţământului care sunt reprezentate acolo, sunt în mod evident reprezentate şi acele interese nelegitime care au dus învăţământul superior din România acolo unde se află el astăzi. Desigur, atunci când ai o lege care modernizează învăţământul superior, când ai o lege care nu mai permite o serie de comportamente pe care chiar dumneavoastră, presa, le-aţi arătat – acest lucru deranjează, îi deranjează pe cei care sunt obişnuiţi să pescuiască în apele tulburi ale educaţiei şi pe care scoaterea la lumină a anumitor fenomene i-ar trimite în istoria învăţământului, în istoria neglorioasă a învăţământului superior din România”.
„Este necesară modernizarea modului în care sunt conduse universităţile din România şi –spune Funeriu-concentrarea resurselor. Resursele din învăţământul superior au fost mult timp disipate, iar acum trebuie să trecem în această etapă pentru a vedea care sunt lucrurile care au funcţionat, cele care nu au funcţionat şi să concentrăm resursele României în acele universităţi în care se face într-adevăr performanţă”.
