Învățământul gorjean până la Revoluția pașoptistă, (I)

Loading

Organizarea primelor școli în județul Gorj datează încă din secolul al XIV-lea atunci când la Tismana și-a început activitatea călugărul Nicodim. Acesta a pus bazele unei școli din care se recrutau viitorii prelați și diaci pentru instituții. Un document, datat din 4 noiembrie 1746, atesta activitatea lui Dumitru Dascălul, din Radinești, județul Gorj .

Primele semne ale învățământului public din Gorj s-au dat la Tismana
Primele semne ale învățământului public din Gorj s-au dat la Tismana

În Târgu-Jiu, între 1775 și 1780, și-a desfășurat activitatea Gheorghe Dascălul. Acesta avea o retribuție lunară de 5 taleri plătiți din contribuțiile părinților elevilor. Ulterior, pentru ajutorarea școlii din Târgu-Jiu, domnitorul Mihail Șuțu (1783-1786); (1791-1793); (1801-1802) a dispus că negustorii să plătească o taxă de 1 taler și 20 de bani la 2 bâlciuri care se țineau în județ. ,,Fiindcă ne-au înștiințat […] ispravnicul județului Gorj […] de așezarea în acel județ al Târgu-Jiului al unei școli cu dascăl de limba românească și grecească spre învățătura copiilor de obște[…]am binevoit domnia mea ca negustorii și negustorașii și prăvălașii care vin la bâlciurile de la Cărbunești și Târgu-Jiu[…] pentru a economisii simbria unui procopsit dascăl de la aceasta școala…”.

Începutul secolului al XIX-lea

După 1832, învățământul gorjean dobândește o nouă turnură prin elaborarea Regulamentelor Organice. Acum s-a adoptat un Regulament al școlilor care în Țara Românească a fost elaborat de către Eforia Școalelor. O consecință directă a acestui fapt a fost și consolidarea școlilor din mediul urban școli care erau susținute și de autoritățile locale. În mediul rural, spre deosebire de școlile din mediul urban majoritatea satelor au întreținut școlile pe propria cheltuială fapt ce a îngreunat accesul la învățătura al copiilor de țărani.
Conform unei statistici a Ocârmuirii județului Gorj, realizată în 1835, existau în județ o școala orășenească și 26 de școli în mediul rural cu un total de 327 de școlari și școlărițe. În anul 1842, numărul școlilor a ajuns la 92 pentru ca în 1848 să se ajungă la 190 de școli.
După 1838 s-a trecut și la organizarea învățământului din mediul rural. O atenție deosebită a fost acordată candidaților la postul de învățători care erau selectați din rândul țârcovnicilor de biserici. Potrivit unei circulare, emise de Eforia Școlară, viitorilor învățători trebuia să li se predea ,,…cetirea pe tabele lancastrice, scrierea caligrafică, aritmetica, cântări bisericești, catehismul și toate rugăciunile religioase…”.
Dacă s-a ajuns la o soluție în cazul învățătorilor nu același lucru se poate spune despre locațiile in care trebuiau să învețe școlarii, mobilierul ori materialul didactic necesare înfăptuirii actului didactic. La toate acestea se mai adăuga și lipsa de preocupare în acest domeniu de către administrațiile locale în subordinea cărora se găsea învățământul din mediul rural.
Înainte de izbucnirea revoluției de la 1848, în Târgu-Jiu își continua activitatea Școala Normală unde alături de profesorul Stanciovici regăsim și alți profesori precum Alexandru Popescu-Craiovescu, Gheorghe Călinescu, Stere Dumitrescu, Ion Albini, D.C. Frumușeanu N.Apostolescu. În ceea ce privește programa de examen, în iunie 1845, aceasta era alcătuită din 15 puncte fiind aprobată de către Comitetul de inspecție. Asemănător a fost alcătuită și programa examenului ținut la 28 iunie 1848. De această dată se specifica și ce anume se examina. De exemplu, la gramatică: declinații și conjugări, etimologia, partea sintactică, și analizul loghicesc; la aritmetică: cale patru lucrări simple; la geografie: continentul Europa și Țara Românească, geografia politică și civilă.
Anul 1848 a echivalat, în învățământul gorjean, cu o perioadă de pauză, cum de altfel se întâmpla în întreaga țară. Evenimentele de la 1848 au determinat închiderea tuturor școlilor din județ. După abdicarea domnitorului Gheorghe Bibescu s-a constituit un guvern revoluționar, care a adoptat mai multe măsuri. Printre măsurile adoptate se numără și înființarea Corpului comisarilor însărcinați cu propaganda. Din rândurile acestui adevărat aparat de propagandă au făcut parte mai mulți profesori și învățători gorjeni. Este vorba de Constantin Stancovici-Brănișteanu, Ion Gherasim-Gorjeanul, Ion Ruputeanu, Matache Georgescu și Mihai Marghiloman. Aceștia au desfășurat activități revoluționare atât în localități gorjene cât și în alte localități din țară.(Va urma)

Marcela Mrejeru